EXCLUSIV Fotbalistul care a plecat după doar două meciuri jucate la FCSB: "Nu pot să mă plâng de nea Gigi, concurența era mare"
Superliga
Putea să facă parte din echipa UEFAntastică a FCSB, dar a preferat să plece la Pandurii Tg. Jiu, ca să joace mai mult.
de Gabriel CHIREA
Boris Keca, fost fotbalist cu aproape 100 de meciuri în Liga 1, a evoluat doar două meciuri pentru FCSB, în sezonul 2004-2005. Unul dintre cei mai versatili jucători din Liga 1, în anii 2000, putând evolua pe aproape toate posturile din liniile defensivă și mediană, el a avut parte în Ghencea de concurență cu jucători extraordinari și recunoaște că i-a fost greu să-și facă loc în echipa, care un an mai târziu avea să fie la câteva minute distanță de finala Cupei UEFA.
"La Steaua (n.r. - FCSB) am jucat două meciuri. Unul la Craiova, cred, și unul în Supercupă. Pentru mine a fost o perioadă bună, am avut antrenor bun și condiții excelente. M-a adus Walter Zenga, pentru că mă cunoștea, știa că sunt polivalent, puteam să joc pe patru-cinci posturi. Eu știam în mare unde vin, pentru că fundași laterali erau Petre Marin, George Ogăraru, Mihai Neșu, Florentin Dumitru, era concurență mare. Stoperi erau Mirel Rădoi, Dorin Goian, Sorin Ghionea, Eugen Baciu, Tiberiu Curt... Erau jucători de națională, dar am zis că vin, să încerc să văd dacă pot să-mi fac loc în echipă. Nu se putea refuza Steaua.
Mi-am dat seama că nu e ok să stau și să nu joc, așa că am acceptat oferta de la Pandurii, de la domnul Săndoi. Aveam vreo 26-27 de ani și mă interesa să joc. Cu Valencia am fost pe bancă, nu am intrat, am fost apoi eliminați de Villarreal, în optimile de finală ale Cupei UEFA. În sezonul următor au fost aproape de finală, dar eu nu mai eram în lot. Eu nu pot să mă plâng de nea Gigi, pentru că în teren erau jucători buni, de națională, care jucau bine.
Am jucat la Craiova, vreo 60 de minute, după ce nu mai jucasem de mult, era căldură, 40.000 de oameni în tribună. Nu am fost slab, dar nici nu am fost wow!, ca să conving să mă păstreze. Nu știu dacă a fost de la Gigi Becali sau de la Meme, dar eu oricum voiam să plec. Mi-a zis Meme că o să vină Oleg Protasov și să am o discuție cu el. Oleg mi-a spus că pot să rămân, dar o să mă bage doar când o să aibă nevoie. Dar eu voiam să joc. Meme mi-a zis că Gigi o să rezolve ce salarii mai aveam de luat. Mai aveam contract șase luni, dar nu am vrut ceva în plus, pentru că nu am făcut nimic pentru banii aia. A fost totul amiabil, banii la timp", a declarat Boris Keca pentru Sport.ro.
Venise în România ca atacant retras, dar a fost reprofilat la FC Național
La 22 de ani, Keca a ajuns în România printr-un impresar sârb, prima oară la FC Național, unde a rămas patru ani. "Antrenor era Mihai Stoichiță, apoi am lucrat cu Marius Lăcătuș, Walter Zenga și Cosmin Olăroiu. Venisem ca atacant retras, dar am fost reprofilat, am jucat fundaș dreapta, fundaș central, fundaș stânga, închizător și mijlocaș dreapta. Nu am spus niciodată că joc doar un singur post, am considerat că pot să joc orice, dacă mi se spune ce se vrea de la mine. De asta îmi place de Ovidiu Popescu de la FCSB, pentru că e genul ăsta de jucător.
Cea mai bună și cea mai lungă perioadă am avut-o la FC Național. Am fost la un meci de titlu, cu 'finala de campionat' de la Craiova, unde 40.000 de oameni țineau cu noi. A fost presiune mare, s-au întâmplat mai multe... Zenga și Olăroiu au fost niște antrenori un pic mai deosebiți, pentru că au venit cu modelul de lucru din Italia, toată pregătirea era calculată. În Europa de Est se alerga mult în pregătire, se mergea în cantonament la munte. Ei au venit cu lansate de 80 de metri, cu antrenamnete speciale în funcție de postul pe care jucai. Perioada de pregătire nici nu am simțit-o, sincer, dar la meciuri, după terminare, simțeam că mai pot să mai joc încă o repriză. Walter a adus un preparator fizic italian, care a introdus diverse exerciții înainte de antrenamente, posture, stretching, aproape câte o oră.
Am avut foarte puține accidentări, am stat doar două-trei zile din cauza unei entorse la gleznă. Nu am avut deloc probleme cu mușchii. După ce am terminat contractul am plecat la FC Brașov, pentru că erau ceva probleme cu banii, după aceea au urmat Steaua (n.r. - FCSB), Pandurii, FC Argeș, Chiajna. A fost mai ușoară adaptarea în România, pentru că era la echipă și Slavisa Mitrovic, care venise din Ungaria. Am venit la echipă în același timp, am stat în aceeași casă, am fost prieteni apropiați. Am învățat limba împreună, am învățat multe lucruri despre fotbal unul de la altul. Poate era mai greu dacă eram singur", a explicat acesta.
Este antrenor de juniori, dar visează să antreneze pe Steaua Roșie Belgrad
După ce a terminat cariera de fotbalist, Boris Keca s-a stabilit în România, unde s-a căsătorit cu o româncă și are un băiat care joacă fotbal. "M-am obișnuit în România, practic toată viața de adult am petrecut-o aici. Pierdusem legătura cu fotbalul din Bosnia și am preferat să rămân aici. Există asemănări și deosebiri între România și zona ex-iugoslavă. Cred că mâncarea e aproape la fel, e influența asta turcă, orientală, cu sarmale, musaca, carne tocată.
Primul lucru care m-a șocat, la venirea în România, a fost că vorbeam cu niște oameni și a doua zi nu se realiza ce discutam. Venind din zona sârbă, am rămas un pic surprins, dar ne-am obișnuit cu timpul. E vorba de o mică parte, dar unii oameni au încercat să ne păcălească, cu una, cu alta, sau să nu respecte ce promiteau. Dar am reușit să ne adaptăm repede.
M-am lăsat de fotbal, am stat cam un an. M-am înscris la licența B, apoi am început la Pro Luceafărul, școala de fotbal a lui Marcel Pigulea. Jucasem cu Adrian, fiul său, și m-a întrebat dacă vreau să văd cum este să antrenezi copii. Apoi am mai avut grupe de juniori la FC Dinamo, la Dan Chilom și acum sunt la academia CS Dinamo. M-a atras ideea asta și am înțeles foarte repede ce am de făcut. M-am documentat foarte mult și vreau să continui cu munca de antrenor. Am învățat foarte multe lucruri în acești ani. Am făcut școala de antrenori la 'Ioan Kunst Ghermănescu' și am luat licența B.
Visul meu ca antrenor este să antrenez Steaua Roșie Belgrad. Sunt mare fan al echipei. Ca etnic sârb din Bosnia, am crescut de mic cu această echipă. Chiar sunt prieten cu Miodrag Belodedici, care e o legendă a clubului din Belgrad. Nu e respectat aici, cum e repectat în Serbia. E diferență mare. Când se duce omul acolo, e Dumnezeu. Aici, mai puțin. Și cred că nu e ok. Nu e vorba doar de Belodedici, cred că toate fostele glorii merită mai mult", spune Keca.
Foto - arhiva personală / Gabriel Chirea
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
