ZIUA REGELUI Hagi e fotbal, bucurie, geniu, magie. Caramavrov e convins că n-a mai existat un alt jucător român ca el
Superliga
Sunt fericit că l-am prins jucând de la începuturile carierei, când îl ascultam pe Minoiu dând legătura la Constanța sau când mai vedeam câte un meci al Sportului Studențesc la tv.
Ca să nu mai vorbesc de Supercupa Europei câștigată în tricolul Stelei, suflată gigantului de atunci Dinamo Kiev, și, mai apoi, de momentul Cardiff, de calificările la Campionatele Mondiale din 1990, 1994 și 1998, de golurile în poarta Argentinei și Columbiei, de ieșirile românilor la Universitate, de sloganul „Hagi președinte!”, de Cupa UEFA cucerită cu Galatasaray.
Dacă mai e nevoie de ceva: Hagi e singurul fotbalist român care a jucat pentru cele două mari cluburi ale Spaniei, Barcelona și Real Madrid!
Sunt doar câteva borne ale carierei unui imens jucător, cum nu a mai existat altul în România, cu tot respectul pentru Balaci și Dobrin.
Hagi, un Gaudi al Fotbalului
Pentru mine, Hagi înseamnă bucuria golului, plăcerea de a juca fotbal, ambiția de a câștiga fiecare meci, fără frică de adversar.
Hagi era un Gaudi al fotbalului - proiecta și construia pe teren, în fiecare joc, câte o mică Sagrada Familia.
Hagi e magia care te poartă într-o lume neștiută. Incursiunile lui pe teren desenau trasee perfecte, mingile lansate de „stângul” lui luau traiectorii imposibil de explicat cu ajutorul legilor fizicii (vezi golul împotriva Columbiei de la CM 1994), pasele lui decisive erau calculate în fracțiuni de secundă, ceea ce niciun calculator din lume n-ar putea face.
Sprinturile lui cu mingea la picior puteau fi oprite doar prin faulturi, șuturile lui puternice îi speriau pe portarii adverși (vezi golurile luate de galezul Southall, dar și multe altele).
Hagi ne-a urcat pe Coloana Infintă a fotbalului, fără el n-am fi știut ce e fericirea câștigării unor meciuri la turneele finale de Campionat Mondial și European (știu, am avut o victorie și în 1970). Fără el, n-am fi visat nicicând la o semifinală de Campionat Mondial, de care am fost atât de aproape.
Bineînțeles că a greșit și el. Când s-a „zbârlit” la ziariști, dar și atunci a spus un mare adevăr, că nu vom mai ajunge zeci de ani la un turneu final de Campionat Mondial (s-au făcut deja 26). Sau când nu mai putea să-și stăpânească nervii pe final de carieră. A greșit și forțându-l sau protejândul excesiv pe Ianis, iar exemplele pot continua.
Însă nimic nu poate știrbi, nimic nu poate șterge marile meciuri făcute de Hagi în cariera de jucător, marile calificări ale României la turneele finale și marile victorii de acolo. Toate realizate și datorită genialității îmbinate cu multă muncă ale celui mai mare fotbalist român din toate timpurile, Gheorghe Hagi.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
