INTERVIU / Sanmartean, in prima iarna in care nu se pregateste de cantonament: "Mi se face dor de fotbal!"
Superliga
Lucian Sanmartean s-a lasat de fotbal la 38 de ani.
Lucian Sanmartean (38 ani) a agatat ghetele in cui in aceasta vara, iar acum este managerul sportiv al loturilor nationale de juniori ale Romaniei.
E ciudat pentru tine sa stii ca nu mai urmeaza sa pleci in cantonament?
Pe de o parte e relaxant, pentru ca stau mai mult cu familia, pe de alta parte duc dorul unor cantonamente, duc dorul unui program stabilit. Sunt impartit intre a alege ce mi-ar placea mai mult, sa stau cu familia sau sa joc fotbal si sa stau in cantonament.
De obicei, cum era perioada asta a anului?
Mancam tot ce voiam, dar si facem multa miscare. In perioada de vacanta, noi aveam program dat de la echipe, cu alergari, cu sala de forta... Eram destul de implicati, era vacanta activa. Era vacanta si nu prea. Acum fac ce vreau, ma trezesc tarziu, mananc ce vreau, vizitez mai multe locuri, cam tot ce nu puteam face in perioada in care eram fotbalist.
Cu greutatea cum stai?
Cu greutatea stau foarte bine, pentru ca am mare grija. Unul dintre lucrurile pozitive de la sport e ca te disciplineaza si, in momentul in care simti ca nu mai esti ok cu tine, stii sa iei singur decizia cea mai buna. Inca fac miscare multa si mi-ar placea sa fiu asa tot restul vietii, pentru e ca pacat sa te transformi. Am vazut multi fotbalisti, care dupa ce s-au lasat, au luat kilograme multe, din cauza ca nu mai fac miscare, nu tin un minim de regim. E vorba de sanatate si de cum te simti bine in pielea ta, pana la urma. Eu, daca as fi cu kilograme in plus, nu mi-ar fi ok. In fiecare zi am program, fac exercitii pentru abdomen, corp, spate, si mancare mai putina.
Familia ce zice acum, cand poti sa stai mai mult acasa?
Familia e multumita. Natalia, fiica mea, e cea mai implinita, pentru ca taticul ei nu mai face fotbal si e mereu langa ea. Pe de alta parte, trebuie sa ramai activ si sa faci ceva. Faptul ca lucrez la Federatie e un mare punct pozitiv pentru mine, fiindca sunt implicat si am ramas in sistemul fotbalului, am o motivatie. Mai greu era daca nu aveam ceva de facut dupa fotbal. Te regaseti mai greu, daca te lasi de fotbal si nu ai ce face. E un pic derutant sa te duci la antrenamente, meciuri si in cantonamente si apoi sa te opresti brusc. Am multi prieteni, care au facut foarte greu trecerea de la a avea o profesie activa si a nu mai face nimic.
Cum te descurci in noul post de la FRF?
A venit ca o manusa postul de la Federatie, unde sunt managerul loturilor nationale de juniori. Am ajuns langa niste oameni foarte bine pregatiti, am discutii frumoase cu ei si chiar ma simt foarte bine. E o munca destul de intensa, trebuie sa calatoresti mult, trebuie sa ai relatii si contacte cu toti antrenorii, trebuie sa vezi foarte multe jocuri, e foarte mult de plimbat si de vazut. Dar imi place ca vad jucatori tineri, discut cu antrenori bine pregatiti, care au experienta. Invat foarte multe lucruri, fiind zi de zi langa ei.
Vrei sa te faci antrenor?
Da, urmez cursurile scolii de antrenori. Mi-am luat Licenta B UEFA anul asta, trebuie sa mai astept doi ani de zile pana sa ma pot inscrie la cursurile pentru Licenta A UEFA. Spuneam ca nu vreau sa ma fac antrenor, dar acum, vazand antrenori multi, lucrand cu ei, discutand, vazand copii, cred ca mi-ar placea sa devin antrenor in viitor. Cine stie care va fi cursul vietii? Vom vedea...
Cum petreci Sarbatorile?
Acum sunt la Sangeorz-Bai, la socrii, zilele urmatoare plec din Bistrita, de la parinti, si vom merge sa facem Revelionul prin strainatate, dupa care ne intoarcem si la munca. Cat am fost activ ca fotbalist, lucrurile erau mai simple. Aveam un program bine stabilit, imparteam zilele libere foarte usor. Veneam acasa de Craciun, vedeam familia, petreceam si Revelionul impreuna, dupa care ne intorceam fiecare la locul de munca. Acum, pot sa-mi impart programul mult mai usor, pot sa vad mai multa lume, mai multe locuri, nu trebuie sa mai fiu pe graba. Toate lucrurile se desfasoara intr-un ritm mai lent. Am timp sa-mi vad si prietenii, am timp sa calatoresc mai mult. Programul e mai lejer, dar duc dorul cantonamentelor, jocurilor, profesiei active. Uneori, cand stau si ma uit la meciuri sau cand vad meciurile de copii, mi se face un dor de fotbal...
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
