"Ionut Negoita e un afacerist genial si nimeni nu-si da seama de lucrul asta!" Teoria iubirii si a urii la Dinamo

Gabriel Chirea
[email protected]

Desi Negoita este in primul rand ingenios, multa lume il acuza ca e zgarcit, din cauza ca nu investeste la nivelul rivalului Gigi Becali. Insa, din punct de vedere strict economic, Negoita pare un afacerist mai abil decat Becali, Copos, Borcea, Badea, Netoiu, Iancu sau Niculae.

In august 2012, Dinamo se gasea intr-o situatie grea. Cristi Borcea abia se retrasese din postura de actionar al lui Dinamo, fiind ingrijorat de cum decurgeau lucrurile in Dosarul Transferurilor, de altfel el a primit ulterior o condamnare definitiva cu executare de 6 ani si 4 luni in aceasta speta. Nicolae Badea si Dragos Savulescu cautau solutii in incercarea de a parasi Dinamo, iar Vasile Turcu, cel care suportase de multe ori povara financiara de unul singur, ii vanduse actiunile lui Badea si ii cedase acestuia si dreptul de a recupera toate imprumuturile facute clubului, fiind suparat ca nici nu poate deveni patron si nici ceilalti actionari nu se inghesuie cu bani de investitii.

Dinamo nu mai castigase titlul de cinci ani, din 2007, iar sezonul abia incheiat fusese mai mult amar decat dulce. Cu un lot limitat valoric, Dinamo reusise sa se impuna in Cupa Romaniei, terminase campionatul pe locul 5 si fusese eliminata de Vorskla Poltava in play-off-ul Europa League. Clubul, care ajunsese la datorii astronomice, de aproape 78 de milioane de lei (17,5 milioane de euro), desi vanduse jucatorii pe zeci de milioane de euro in anii premergatori lui 2012, era dat de multi ca desfiintat.

Si atunci a intrat in scena Ionut Negoita, un afacerist care nu mai fusese implicat in fenomen decat din postrura de sponsor, fiind mai cunoscut datorita faptului ca era fratele mai mic al lui Robert Negoita, abia ales in acea vara primar al Sectorului 3 din Bucuresti, si pentru ca detinea impreuna cu acesta unul dintre cele mai mari hoteluri din Europa. El a cumparat initial o parte din actiuni, pentru ca, in martie 2013, sa preia si restul pachetului detinut de presedintele Consiliului de Adminsitratie, Nicolae Badea, dar si pe cele ale lui Dragos Savulescu, devenind actionarul majoritar al clubului.

Iscusinta in afaceri a noului patron al lui Dinamo incepea sa isi spuna cuvantul. Negoita a cumparat contra a 2 milioane de euro toate actiunile de la Nicolae Badea, dar aceasta suma nu a fost platita nici in ziua de astazi. De altfel, conflictul juridic si contractual dintre cei doi a inceput la mai putin de un an dupa ce clubul a fost preluat de Negoita, cand Dinamo a urmat exemplul Rapidului si a intrat si ea in insolventa, in anul sarbatoririi a 66 de ani de la infiintare, iar Nicolae Badea a trimis una dintre scrisorile sale publice in care acuza "grandomania, dar mai ales planul secret si esuat al dlui Negoita de realizare a unei investitii imobiliare de mare anvergura intr-o zona centrala a Bucurestiului".

Scos din schema de noul patron, care nici nu i-a platit banii pe actiuni, nici nu i-a platit din datorii si a decis, impreuna cu oficialii MAI si CS Dinamo, sa il excluda de la valorificarea dreptului de uzufruct asupra noului stadionului, Nicolae Badea a incercat prin ASC FC Dinamo, societate aflata in insolventa, sa impiedice reconstructia arenei pentru Euro 2020, prin nesemnarea actului prin care renunta la dreptul de folosire asupra stadionului cu pista. Dupa ce s-a hotarat ca noul Stadion Dinamo sa fie construit pe locul actualului velodrom, Negoita i-a dat o lovitura multipla lui Badea - in 2 ani, clubul sau va dispune de un stadion nou-nout, pe care il va inchiria la pret preferential, in toate spatiile comerciale ce vor deservi spectatorii nu vor avea acces firmele lui Badea, iar dupa demolarea vechiului stadion zona din mijlocul Bucurestiului va fi ideala pentru construirea de blocuri de locuinte, cladiri de birouri, zone comerciale si de divertisment, iar un antreprenor cu viziune ar putea face multe milioane de euro din aceasta afacere.

Intrarea in insolventa si iesirea din acest proces au fost alte doua lovituri de maestru date de Negoita. Desi datoriile totale erau la inceputul procesului de 77.826.649 de lei, aproximativ 17,5 milioane de euro, Dinamo a fost primul club din Liga I care a scapat de procedura insolventei, in conditiile in care a achitat doar 3.486.133 de lei, adica 4,48% din suma aferenta masei credale. Categoriile cele mai dezavantajate prin prisma recuperarii creantelor au fost cele bugetare si chirografare. Statul roman a suferit cea mai mare paguba. Creditor cu 5,5 milioane de euro, statul a recuperat doar 5,94% din creanta. In timp ce alte cluburi s-au afundat in insolventa si s-au desfiintat, Dinamo a intrat in aceasta procedura ca un mare datornic si a iesit curat ca lacrima, iar suma platita a fost una modica.

Un alt punct unde Negoita a punctat pozitiv este Complexul Sportiv Saftica. In vara anului 2012, SC FC Dinamo SA cumpara definitiv baza de pregatire contra sumei de 1,8 milioane de euro. Un chilipir, daca ne gandim ca vorbim de o suprafata de 4,7 hectare (47.000 mp), cu iesire la DN 1 (Sos. Bucuresti-Ploiesti, km. 23,7, Comuna Saftica, judetul Ilfov), intr-una dintre cele mai scumpe si dezirabile zone imobiliare din Romania, care, in plus, mai cuprinde si cladiri, terenuri, instalatii si dotari sportive. In acest moment, numai terenul de sub baza sportiva valoreaza peste 3.000.000 de euro. La inceputul anului 2017, presa a dezvaluit ca politistii Directiei de Investigare a Criminalitatii Economice, sub coordonarea unui procuror din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, au efectuat perchezitii la sediul lui Dinamo, suspectand infractiuni de bancruta simpla si bancruta frauduloasa. Acestia suspectau ca Ionut Negoita ar fi instrainat o parte a bazei de la Saftica pentru a-i micsora valoarea, astfel incat o posibila cerere de faliment sa nu renteze pentru creditori. Adica, in 2012, baza de pregatire de la Saftica insuma 4,7 hectare, dar, in 2014, in planul de reorganizare acceptat de tribunal ea figureaza cu doar 2,5 hectare de pamant. Vasile Turcu atentiona inca din 2014 ca "am informatii ca, la scurt timp dupa trimiterea cererii de intrare in insolventa, Ionut Negoita a trecut autocarul clubului si baza de la Saftica pe doua societati care ii apartin dumnealui".

Un ultim punct unde spiritul de afacerist al lui Negoita a stralucit este costul mic de intretinere al lui Dinamo, un club de traditie si cu suporteri pretentiosi. In timp ce, pe de o parte, probabil ca patronul a introdus in circuitul economic al lui Dinamo unele firme proprii, bugetul de cheltuieli este unul dintre cele mai reduse din Liga 1. In fiecare sezon plafonul de salarii pentru fotbalisti si antrenori a fost limitat intre 1 milion si 1,5 milioane de euro, cu un adaos de inca 1,5-2 milioane de euro cheltuite pe chirii, cantonamente, deplasari, cazare, alti angajati etc., iar investitiile in transferuri au fost aproape inexistente, putini fiind jucatorii care au ajuns la Dinamo in schimbul unei sume de bani. Asta in timp ce in club au intrat banii din drepturile tv, vanzari de bilete si abonamente, marketing, contracte de sponsorizare, plus banii proveniti din vanzarea de jucatori. Desi Dinamo a inregimentat preponderent fotbalisti liberi de contract sau juniori, in perioada in care Negoita a fost actionar majoritar la Dinamo s-au incasat peste 8 milioane de euro doar din transferurile sau imprumuturile unor jucatori. Desi omul de afaceri a transmis prin diferite canale de comunicare ca a bagat pana acum in Dinamo din propriul buzunar in jur de 13,5 milioane de euro, in lipsa unor documente oficiale, putem presupune ca suma reala este probabil de 5-10 ori mai mica.

In timp ce Gigi Becali este laudat ca investeste milioane de euro intr-un club care nici macar nu se mai numeste Steaua, Negoita ii poate arata cum se comporta un afacerist adevarat. Sa devii actionar majoritar al lui Dinamo fara sa platesti mare lucru, sa fii patron al celui mai titrat club de fotbal din Liga 1 timp de aproape 5 ani cu niste costuri derizorii, sa castigi doar o Cupa si o Supercupa a Romaniei, sa termini o singura data pe podium in campionat, sa scapi de datorii de peste 16 milioane de euro, sa detii 4,7 hectare de teren pe DN 1 si, in ciuda acestor lucruri, sa iti pastrezi un capital de imagine pozitiv, asta inseamna sa fii un afacerist genial.