Jucatorii Stelei, imbracati in UNIFORME militare de Ceausescu dupa castigarea Cupei Campionilor. Ce prime au primit

In urma cu 33 de ani, Steaua reusea cea mai mare performanta a fotbalului romanesc. Trupa condusa de Emerich Ienei si Anghel Iordanescu a castigat Cupa Campionilor Europeni si a devenit prima echipa de club din Estul Europei, care se incorona campioana a continentului. In acel sezon de CCE, Steaua a trecut de Vejle (1-1, 4-1), Honved (0-1, 4-1), Kuusysi Lahti (0-0, 1-0) si Anderlecht (0-1, 3-0).

In finala, pe 7 mai 1986, „ros-albastii” au invins FC Barcelona, pe Stadionul "Ramon Sanchez Pizjuan" din Sevilla, dupa 0-0 la finalul timpului regulamentar si al reprizelor de prelungire si dupa ce Helmuth Duckadam a aparat 4 lovituri de pedeapsa consecutive si a intrat in cartea recordurilor, iar Lacatus si Balint au marcat de la punctul cu var.

Miodrag Belodedici, unul dintre cei mai importanti oameni ai Stelei din acea campanie, avea sa fuga din tara in 1988. In 1991, „Caprioara” a castigat un nou trofeu al CCE, cu Steaua Rosie Belgrad, ultimul inainte ca aceasta competitie sa se rebranduiasca in Champions League, dupa ce a invins pe Olympique Marseille. El face o comparatie intre cele doua succese.

Stelistii au primit cate un ARO pentru Cupa Camponilor!

„A fost diferenta intre premierea dupa cucerirea Cupei Campionilor Europeni cu Steaua Bucuresti si cu Steaua Rosie Belgrad. In Iugoslavia eram platiti in marci germane. In Romania, aveam salariile in functie de gradele in care eram incadrati in cadrul Armatei, aveam prime de joc, iar la un succes mai mare, cum a fost in 1986, am primit un Aro, un automobil de teren, mai puternic. Dar masinile nu erau noi, erau adunate de la diverse unitati militare de prin tara si putin reconditionate, altele fusesera asamblate din mai multe masini defecte. Daca vindeai masina, scoteai destul de multi bani pentru acea vreme, mijlocul anilor ’80, cand situatia se schimbase mult in rau in tara.

Dupa succesul cu Steaua Rosie Belgrad am primit bani, o prima in marci germane. Atunci am inlocuit Dacia mea veche din Romania, botezata <Milka>, in gluma, de colegii de la Steaua Rosie, cu un Peugeot 405, o masina foarte buna, la moda. Dupa asta nu au mai putut sa faca glume colegii sarbi de masina mea. A fost o diferenta mare si la bucurie intre Bucuresti si Belgrad. Din ce mi-a spus lumea din Romania, a doua zi dupa castigarea trofeului, pe prima pagina a ziarului Sportul au aparut elogii la adresa lui Ceausescu si discursurile lui, iar jos de tot, pe o banda mica, scria doar <Steaua a castigat Cupa Campionilor Europeni!>. In 1991, cand am ajuns in Belgrad, ne-au urcat direct in autobuz, ne-au plimbat prin oras, ne-au dus pe stadion, care era plin-plin. Lumea a fost entuziasmata ca la Bucuresti, unde am fost asteptati la aeroport, dar autoritatile de acolo erau mai deschise la minte, au speculat mai bine un motiv de sarbatoare populara.

Stelistii, imbracati in uniforme militare si decorati! 

Nicolae Ceausescu ne-a primit dupa finala din 1986. El ne-a felicitat, a tinut un discurs lung, noi am raspuns cu „Servim patria!”, asa cum ne-au cerut conducatorii. El era un pic mai batranel, un pic mai distant, nu venea sa te bata pe spate sau sa faca glume. El a venit in fata noastra, noi stateam in rand, imbracati in uniforma militara, am dat mana, ne-a dat decoratia, am plecat. Parea totusi mandru, bucuros, de ce realizasem, nici el nu cred ca se gandise ca putem invinge Barcelona chiar in Spania.

La sarbi, cand am castigat, era presedinte Slobodan Milosevici, care era mai tanar, era din alta generatie. Ne-a primit si el in cadru oficial, a venit printre noi, a dat mana cu fiecare, am fost prezentati fiecare in parte, am vorbit destul de mult, pentru ca era un politician popular, se simtea bine printre oameni. Atmosfera a fost mai destinsa, mai neprotocolara. De mine i-au zis ca sunt Belodedici, baiatul ala care a fugit din Romania. Mi-a zis ca bine am venit, iar un actor celebru, care era si el acolo, m-a intrebat cum de nu m-au impuscat granicerii. Le-am explicat ca nu am fugit pe Dunare, ca am plecat cu masina si pasaportul. Se mirau cum am trecut granita asa usor, pentru ca stiau care e situatia in Romania, ajungeau cativa romani in fiecare zi cu cauciucul pe Dunare, aveau institutii speciale care se ocupau de ei”, a declarat Belodedici pentru Sport.ro.