INTERVIU Mariko Daouda: ”Dacă sunt întrebat de România? Mulți oameni de nota 10, dar spun și ce mi s-a întâmplat cu rasismul”
Superliga
La 12 de ani de când și-a încheiat cariera de fotbalist, după o ultimă experiență în China, Mariko Daouda (41 de ani), fost fundaș în Superligă, și-a deschis propria academia în țara natală, Coasta de Fildeș.
- Mariko Daouda: ”Vreau să revin în România și să-mi iau licența”
- ”Adevărata Universitatea Craiova? Să facă performanță pentru oraș, asta e ideea”
- Mariko Daouda: ”Papură m-a ajutat să învăț limba română”
- ”Dacă faci un meci mare, rămâi. Dacă nu, pleci acasă!”
- ”E o țară frumoasă, dar le spun și ce s-a întâmplat cu mine”
A jucat timp de șapte ani în fotbalul românesc, unde a ajuns prima oară la Universitatea Craiova. După retrogradarea oltenilor din 2005, fundașul a făcut pasul la Dinamo, iar apoi au urmat FC Argeș și CS Mioveni. Daouda spune că vrea să revină în România pentru a-și lua licența PRO, după care vrea să urmeze o carieră în antrenorat.
Mariko Daouda a rămas atașat de oamenii care l-au făcut să se simtă ca acasă la aproape 8,700 de kilometri de țara sa natală.
Mariko Daouda: ”Vreau să revin în România și să-mi iau licența”
Au trecut mai bine de 12 ani de când te-ai retras. Cu ce îți ocupi timpul acum?
Mi-am deschis aici, în Coasta de Fildeș, propria academie, Mariko Daouda Academy. Încerc să-i învăț pe tineri ce am învățat eu când eram fotbalist. Momentan, nu am condițiile pe care le doresc eu, dar cred că în viitor o să am condiții foarte bune.
Nu te-ai gândit să urmezi o carieră în antrenorat?
Am început deja să lucrez la licență. Trebuie să-mi iau licența și, ușor, ușor, voi ajunge unde vreau să ajung.
Unde, mai exact?
Păi să antrenez o echipă mare, nu? Poate în Coaste de Fildeș, în prima ligă.
Nu te-ai gândit să te întorci în România?
O să vin, cu siguranță, pentru că vreau să-mi iau licența acolo, în România. Asta e ideea mea, să vin în România și să-mi iau licența PRO.
”Adevărata Universitatea Craiova? Să facă performanță pentru oraș, asta e ideea”
Urmărești tot ce se întâmplă în fotbalul românesc?
Da, dar mai puțin.
Ai rămas fan al Universității Craiova?
Normal, acolo mi-am început cariera de fotbalist în România. Am fost iubit acolo și normal că rămân cu sufletul pentru echipa din Craiova.
Între timp au apărut două echipe. Tu care crezi că este adevărata Universitatea Craiova?
(n.r. - râde) Mereu aceeași întrebare! Nu știu de ce vreți să răspund eu. Dacă sunt două echipe în Craiova și se înțeleg, sper să facă treabă bună pentru oraș. Cât timp fac performanță pentru oraș, îmi e indiferent! Asta e ideea.
Îți mai amintești prima zi în România?
Da, da, normal! Știu că am venit într-o iarnă acolo și nu era ușor, dar dacă am fost fotbalist profesionist am fost nevoit să mă adaptez.
Cine te-a ajutat să te acomodezi?
Un prieten al impresarului meu, care este italian. Și, bineînțeles, prietenii pe care i-am avut acolo și cu care țin legătura și acum.
- Tianjin Jinmen Tiger și Chongqing Liangjiang Athletic sunt cele două cluburi din China pentru care a jucat Mariko Daouda, pe finalul carierei.
Mariko Daouda: ”Papură m-a ajutat să învăț limba română”
Cine te-a ajutat să înveți limba română?
Pot să spun că Papură. El vorbea și franceza, pentru că a jucat la Rennes, în Franța. Când am ajuns la Craiova, m-a ajutat cu limba română și mai vorbeam în franceză. A fost bine, pentru că jucam amândoi în linia defensivă.
Cu domnul Mititelu cum ai lucrat?
Foarte bine, și acum vorbesc cu el prin mesaje. Când am ajuns în Craiova era el președinte, cu domnul Staicu.
După trei ani la Craiova, a urmat transferul la Dinamo. Cine te-a dorit acolo?
M-a dorit conducerea lui Dinamo. După ce a retrogradat Craiova, m-au sunat cei de acolo, mi-au cerut să vin și să joc acolo. Mi-am dat acordul prin impresar și m-am dus la ei. Era ceva frumos, era o atmosferă bună, m-am întâlnit cu mulți oameni de nota 10: Florentin Petre, Mărgăritescu, Niculescu și ceilalți. Mai ales Florin Bratu, care vorbea limba franceză pentru că a jucat la Nantes.
- 130.000 de euro a plătit Dinamo pentru a-l transfera pe Daouda în 2005, potrivit datelor furnizate de site-ul Transfermakrt.
Ai fost de multe ori victima atacurilor rasiste în România?
Da, păi când am ajuns acolo nu erau așa de mulți fotbaliști africani în România, erau foarte puțini. Pe unde am jucat, cu Craiova sau cu Dinamo, în deplasare, era aceeași atmosferă cu suporterii. Asta e! S-a văzut că se întâmplă și în Italia, peste tot în Europa se întâmplă. Ca fotbalist, am fost bun din punct de vedere mental. Știam că nu va fi ușor.
După experiența de la Dinamo ai ajuns la FC Argeș.
Da, domnul Cârțu m-a sunat și m-a întrebat dacă mă interesează să vin la FC Argeș. Am lucrat bine cu el la Craiova, mi-am dat acordul și am plecat acolo.
”Dacă faci un meci mare, rămâi. Dacă nu, pleci acasă!”
Cine a fost patronul din România cu care ai lucrat cel mai bine?
Cred că a fost la Craiova, domnul Dinel Staicu. Am avut o relație foarte bună cu dânsul, m-am înțeles bine cu dânsul, cu familia dânsului. M-am înțeles bine cu el. Dacă aveam probleme, puteam să-l sun pe dânsul și se rezolva imediat. De exemplu bilete pentru familie, îl sunam și rezolva cu plăcere. Era un lucru foarte mare pentru mine. Am cerut să-mi vină familia în România alături de mine, și a spus că nu e nicio problemă.
Dar antrenorul?
Cred că domnul Sorin Cârțu. Dânsul a fost fundaș, am învățat mult cu el. L-am prins la Mioveni, la FC Argeș și la Craiova.
Spune-mi prima amintire care-ți vine în minte cu Sorin Cârțu.
Am amintiri foarte frumoase. Eram la echipa a doua și titularul de la echipa mare era suspendat. A apelat la mine să vin să joc la echipa mare, jucam fundaș central. În vestiar, mi-a spus așa: ”Dacă faci un meci mare astăzi, rămâi la echipă. Dacă nu faci un meci foarte bun, pleci acasă”. Așa mi-a spus înainte de meci. Cred că m-au motivat aceste cuvinte. Am fost omul meciului cu Ceahlăul, acolo, în nocturnă. Erau 40.000 de suporteri, primul meci în nocturnă la Craiova.
”E o țară frumoasă, dar le spun și ce s-a întâmplat cu mine”
Cine a fost cel mai bun fotbalist român cu care ai împărțit vestiarul?
Cred că pot să vorbesc de Ionuț Luțu. Un fotbalist foarte bun. Era un băiat de nota zece, când am ajuns prima dată în România, nu aveam mașină, nu aveam nimic. După antrenamente mă lua cu mașina lui și mă ducea acasă. Și acum vorbesc cu el și cu Papură.
Și ca adversar?
Nu știu, poate Niculae (n.r. - Daniel Niculae) de la Rapid. Un jucător de viteză. Dar i-am făcut față.
Ce le spui compatrioților tăi când te întreabă de România?
Le spun că e o țară frumoasă, dar vorbesc și de ce s-a întâmplat cu mine, cu rasismul. Dar nu toată lumea e rasistă acolo. Am avut mulți prieteni cu care am jucat și sunt băieți de nota zece.
- Cu Dinamo, Daouda a câștigat singurul trofeu din cariera sa, Supercupa României, după un meci cu FCSB, disputat pe stadionul din Cotroceni și câștigat de ”câini” cu 3-2.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
