Marturiile lui Constantin: "Plangeam la toaleta in puscarie!"

"A fost cea mai grea perioada din viata omului Gheorghe Constantin.

Primele 30 de zile au fost cele mai rele. Apoi perioada petrecuta in arestul petrecut la Inspectoratul Judetean de Politie Arges. Socul era proaspat. Intrasem in ceva in care totul era necunoscut. Conditiile avute in acel arest au fost mai proaste decat cele avute apoi la penitenciarele de la Colibasi si de la Margineni. Una peste alta, grea a fost si ultima zi petrecuta in arestul preventiv.

Tot ce pot spune este ca un om trece prin mai multe stari, am avut o parte dintre ele, depinde fiecare cum le caracterizeaza. Au fost momente in care as fi preferat sa nu traiesc ori sa trec prin ceea ce am trecut. Odata cu mine as fi facut sa sufere si membrii familiei.

Am avut perioade in care am putut sa citesc, sa imi petrec timpul cu ceilalti colegi de camera, sa joc table sau tabinet sau sa urmaresc programul de la televizior. Dar de cele mai multe ori ma retrageam intr-un colt al meu, in pat sau la toaleta. Toaleta am folosit-o mai mult decat normal, adica nu numai pentru satisfacerea unor necesitati sau pentru igiena personala, ci si sa raman singur, pentru a medita sau pentru a ma ascunde de ceilalti pentru a nu ma vedea cand plangeam. Am plans in aceasta perioada cat pentru toata viata.

Nu puteam sa ne uitam la televizor intre orele 9 si 15. Restul era la aprecierea fiecarei colectivitati dintr-o camera. Nu trebuia sa-i deranjam pe ceilalti. Au fost perioade cand unele dintre cele noua persoane cate eram in camera preferau sa se uite pana la ore tarzii sau altele erau deranjate de acest lucru. Televizorul nu era al meu, ci al altei persoane, si nu puteam urmari ce emisiuni doream.

Din ce mi se oferea acolo, intotdeauna am mancat ciorba pe care o imbunatateam cu ce primeam de acasa. Restul mi-a fost greu sa mananc. Dar era greu, deoarece aveam dreptul la doar un pachet pe luna. Nu puteam primi prea multa mancare pentru ca nu aveam frigider. Mai completam cu ce cumparam din magazinul penitenciarului la care aveam dreptul sa mergem o data pe saptamana." a declarat Gheorghe Constantin in Adevarul.