OPINIE GABRIEL CHIREA: "Nu-i mai ridicati osanale lui Valentin Ceausescu! Nu a fost un baiat bun, ci fiul unui dictator!"

De curand, Mitica Dragomir a spus ca Valentin Ceausescu, fiul cel mare al dictatorului comunist Nicolae Ceausescu, ar fi fost omul potrivit pentru sefia fotbalului romanesc: "Domnule, daca Valentin ar fi ramas in fotbal, daca ar fi fost dupa mine, eu l-as fi ales presedinte al FRF. Cred ca era cel mai potrivit pentru aceasta functie. Valentin este un tip destept, un om cu mare bun simt, un om care stie fotbal. Nu s-a certat cu nimeni. Tot timpul a fost un om impaciuitor". Declaratia arata ca, la 30 de ani de la Revolutie, desi „Corleone” a ocupat timp de 17 ani functia de presedinte al LPF, a fost deputat in doua legislaturi (2000-2008), detine hotel, ballroom si ansambluri rezidentiale, indeletniciri curat capitaliste, mentalitatea sa a ramas cea a unui maior de Militie, functie pe care o detinea in 1989, dupa ce plecase din Balcestiul natal in picioarele goale si cu buzunarele gaurite si comunistii l-au facut om.

Dragomir se alatura unei pleiade de fosti jucatori, antrenori si conducatori de club nostalgici dupa perioada de final a fotbalului romanesc comunist, care profita de faptul ca generatia nascuta dupa 1985 nu isi mai aminteste mare lucru din acei ultimi ani de dictatura ai lui Ceausescu si incearca sa le indulceasca otrava alaturandu-le niste rezultate sportive remarcabile. Copiii cuplului Ceausescu - Valentin, Nicu si Zoia - nu erau „frecventabili” si „cumsecade”. Erau doar noua generatie a unei dinastii programate de dictatori, adusa cu forta la conducerea tarii de tancurile sovietice si mentinuta timp de 24 de ani (plus cei 18 ani dinainte) prin moarte, tortura, teroare, infometare, indoctrinare si subdezoltare. Erau poate mai moderni si mai culti decat demodatii lor parinti, dar reprezentau pentru Romania exact ceea ce reprezinta Kim Jong-un pentru Coreea de Nord - noua generatie de fiare.

Nicolae Ceausescu si Valentin Ceausescu la Steaua, Nicu Ceausescu la Sportul Studentesc si Inter Sibiu, Tudor Postelnicu si Alexandru Draghici la Dinamo si Victoria, Stefan Andrei la Craiova, Lica Barbulescu si Ilie Ceausescu la Scornicesti si Ion Ghenoiu la Moreni nu au dat niciun ban din propriul buzunar, finantand echipele respective si facand performanta pe banii idiotilor utili, care traiau fara apa calda, caldura, medicamente, curent, multe dintre alimentele si bunurile de baza si fara posibilitatea de a face vreo alegere proprie, inapoiati cu 50 de ani fata de lumea civilizata. La fel cum fac si astazi „patronii”, „investitorii” si „actionarii” din Liga 1, care fie fac afaceri cu statul, fie s-au imbogatit prin metode necinstite, fie mimeaza investitia desi clubul se autofinanteaza, fie pur si simplu aloca bani esentiali de dezvoltare ai primariilor si institutiilor de stat pe care le conduc. Adica practica un hobby scump pe banii altora.

Fostii mari jucatori si antrenori ai Romaniei le ridica in continuare osanale apusilor lideri comunisti si amintesc mereu ca ei au trait bine-mersi pe vremea acelui regim, spunand ca era mult mai bine atunci si chiar ca nu inteleg de ce se plange restul populatiei. Povestesc pe un ton poznas ca erau lasati sa faca bisnita cu tigari, cafea, blugi, whisky si aparate video, ca petreceau cu balerine in cluburi de noapte, ca nu le lipseau bunatatile din magazinele nomenclaturii, ca primeau salarii si prime de zeci de mii de lei pe luna si ca isi rotunjeau veniturile prin „blaturi”, in timp ce oamenii obisnuiti prinsi cu valuta erau rupti in bataie de securisti, daca nu faceau puscarie intre 2 si 7 ani, erau arestati si inschisi daca ascultau Europa Libera sau erau luati pe sus de masina neagra, calcati in picioare si tunsi fortat, daca avea parul prea lung. Ca sa nu aducem in discutie lagarele de munca forta si reeducare. Acesti fosti fotbalisti nu isi dau seama ca, in majoritatea timpului, au fost doar unelte ale unui regim totalitar si ca unii se prezinta acum mai mult ca bisnitari decat ca sportivi.

Valentin Ceausescu, fostii inalti demnitari comunisti, cei din esaloanele doi si trei ale nomenclaturii comuniste si oamenii care au fost informatori sau ofiteri sub acoperire in fotbalul romanesc au avut noroc ca, dupa Revolutie, nu s-a dat Legea Lustratiei si si-au putut pastra privilegiile, unii reusind chiar sa si le mareasca. Si, in loc sa se caiasca si sa plateasca pentru ce au facut, acum incearca sa ne convinga ca negrul e alb sau chiar braveaza, bazandu-se pe nestiinta sau pe uitarea terapeutica a populatiei. Se vor aduce argumentele ca Cupa Campionilor din 1986, semifinala din 1988 si finala din 1989 ale Stelei, semifinala de Cupa Campionilor din 1984 si semifinala de Cupa Cupelor din 1990 ale lui Dinamo, semifinala de Cupa UEFA din 1983 a Craiovei si calificarea la turneele finale din 1970, 1984 si 1990 au fost reusite toate de regimul comunist. Nu, au fost reusite de fotbalisti si antrenori, dar nu au jucat Ceausestii, secretarii de partid sau securistii care insoteau echipele si pazeau jucatorii ca sa nu dezerteze. Sunt rezultate mari si merita apreciate, dar trebuie spus intotdeauna cu ce pret au fost reusite, ce au reusit sa musamalizeze comunistii cu ele si cator echipe le-au fost luati jucatorii cu forta si le-a fost interzis accesul la trofee.

Asadar, nu, domnule Dragomir! Valentin Ceausescu merita sa fie presedintele FRF, atat cat meritati dumneavoastra sa fiti presedintele LPF.