OPINIE Oțelul. Oțelul Galați. "Înainte să râdeți, hai să strecor și câteva argumente în casetă!"
Superliga
Era 2021 și Galațiul se pregătea de al cincilea an la rând în liga a treia.
de Andrei GRECU
V-am băgat pe gât acum câteva luni niște rânduri despre Oțelul, Dorinel și toată brigada de la Galați. Mi se pare că nu s-au mestecat bine, așa că vin cu un sequel, nu de alta, dar vreau să fie înghițit cum trebuie, de data asta.
Oțelul a ajuns la aproape 40 de meciuri in acest sezon și cei mai mulți n-au înțeles încă mai nimic despre ce se întâmplă cu formația lui Dorinel. Da, știu, nu-i FCSB, nu-i Rapid, nu-i nici măcar Dinamo sau CFR, dar e totuși o poveste care merită scrisă în episoade. Să luăm cronologic evenimentele, dar să nu cumva să mă acuzați că-s subiectiv, că nu asta intenționez.
Opinie de Andrei Grecu. "Dorinel, uitat de toți..."
Era 2021 și Galațiul se pregătea de al cincilea an la rând în liga a treia. Devenise banală situația, iar Oțelul parcă se grăbea să mai intre odată în comă după episodul 2016 când s-a pus ștampila cu faliment. Dorinel, uitat de toți, a venit să o ia de la capăt acolo unde i-a fost cel mai bine. Cu rol de selecționer de-o vară după ce a strecurat prin sită zeci de băieți, Dorinel Munteanu a făcut un sezon perfect în liga a treia și a promovat la pas.
Printre băieții care s-au oprit în gara din Galați în 2021 era și Juri Cisotti. Aici o să vin cu porția de subiectivism, dacă vreți să-l catalogați așa. Pentru mine, Juri e cel mai bun mijlocaș din România. Înainte să râdeți, hai să strecor și câteva argumente în casetă.
M-am uitat mai mult decât mi-aș dori la acest sezon de Liga 1 ca să pot să-mi fac o opinie cât de cât avizată despre ce se întamplă pe la noi prin campionat.
Juri Cisotti
N-am găsit jucător, mijlocaș sau orice alt rol, care să recupereze, să fie decisiv în fața porții, să mențină un pressing 90 de minute, să compună idei ofensive, să acopere zona ireproșabil și să mai deseneze și câte o preluare, dribling sau deviere care să ridice „sămânțaru” de la tribuna a doua în picioare. Am văzut destui decenți și buni, dar niciunul care să bifeze toate căsuțele de mai sus, așa cum o face Juri Cisotti.
Ce-l trage în jos?! Face 31 de ani luna viitoare și pe cât de bine joacă meci de meci, pe atât de rău bate penalty-urile, dar cred că e fix cea mai puțin importantă piesă din distribuție.
Revenind la Oțelul, liga a doua a fost trecută cu brio și revenirea în Liga 1 după 8 ani a fost ca un nou titlu. De atunci și până acum, Oțelul a fost de multe ori printre cele mai lăudate echipe din eșalon, dar chiar și așa tot nu s-au dezlipit etichetele cu „după chipul și asemănarea lui Dorinel”.
Lăsând la o parte și obositoarea deja temă cu alergarea în Poiană, hai să ne concentrăm puțin pe ce-a făcut Oțelul când a avut mingea. Se aude ecoul acelui clișeu, altul, că „dacă ar avea și jucători, ce treabă ar face Dorinel”. Șoc!
Oțelul chiar are jucători, că altfel nu prea lăsau acasă FCSB, Dinamo și Craiova din cupă și nu se bucurau de locul 2 în play-out, fără emoții cu retrogradarea.
Încropită în mers, Oțelul iese din umbra „defensivă” și practică, probabil, cel mai modern fotbal din prima ligă. Un pressing sus, dar și secvențe de pus în ramă cu Lameira, Cisotti, Maciel sau Teles în roluri principale. Consistența pe care o vedem la Oțelul, cine are timp și ochi s-o vadă, nu o remarci la trupele cu pretenții de la noi. O fi de la antrenori, eu așa zic.
Avem un fotbal prea sărac în ideile venite de pe bancă
Avem un fotbal prea sărac în ideile venite de pe bancă. Dorinel știe ce vrea și știe si cum s-o explice de băieții din teren fac la comandă tot ce se desenează pe tablă. De la intensitatea antrenamentelor până la filosofia de joc pe care o impune, Dorinel trebuie dat exemplu.
Unii ar spune că insist prea mult pentru echipa de pe locul 8 din România. Dar nu despre clasament, puncte, victorii sau goluri e vorba, ci despre ce pui pe tarabă, iar dacă e să vorbim despre fotbal, Oțelul chiar merită să fie băgată în seamă.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
