Povestea incredibila a eroului de la Sevilla! Mama lui Helmuth Duckadam dezvaluie sacrificiile familiei | Reportaj exclusiv
Superliga
7 mai 1986. O zi de miercuri irepetabila, divina ca maretie, care a curmat brusc destinul de eterni pierzatori al romanilor. O cupa si o legenda pentru istoria fotbalului nostru. Cupa Campionilor Europeni s-a cuibarit in vitrina Stelei, iar steaua unui roman cu sambure nemtesc, Helmuth Duckadam, a patruns in Cartea Recordurilor cu cele patru penalty-uri aparate in fata vedetelor Barcelonei.
La Semlac, o comuna aflata la 27 de kilometri de Arad si la 9 kilometri de granita cu Ungaria, o echipa ”Libertatea & SportNews.ro” a batut la o poarta, pentru a descoperi inceputurile marelui Helmuth Duckadam. Am gasit-o pe prispa casei pe Elisabeta, mama fostului goalkeeper de legenda. In varsta de 76 de ani, doamna Lisi primeste masaj la domiciu, ca sa poata merge pe bicicleta zilnic, dar n-o bate nimeni la sinceritate si la voiosie. Blandetea specifica omului de la tara a facut dialogul extrem de amical.
Acasa la domna Lisi, liliacul a inflorit cat casa. Dincolo de gard, o curte primitoare are in centru un leagan care ii alina femeii singuratatea, in lipsa celor trei copii, a nepotilor si a stranepotilor, raspanditi peste tot prin lume. Un catel se zbenguie in voie si sare de pantalonii vizitatorilor, dar si acest detaliu este unul prietenos. Nu exista oratanile de odinioarai, asa ca linistea face legea. Doamna Elisabeta a acceptat zambind troate provocarile, inclusiv sa-si apere poarta din dreptul leaganului, repetand un gest facut celebru de Helmuth pe gazonul arenei din Sevilla, la revenirea la locul fericit, dupa multi ani de la marea finala.
Vorbele celei care a facut posibila minunea de la Sevilla, dand nastere eroului povestii, contin mult entuziasm. ”Helmuth juca fotbal de mic. La 14 ani a plecat de acasa, sa joace la Arad. Facea naveta cu trenul. Juca si descult, atunci cand i se rupeau incaltarile. Tatal lui (n.r. – de care Elisabeta a divortat, intre timp, si s-a recasatorit), era tot portar, asa ca alegerea sa stea in poarta a fost una usoara. Nu aveam posibilitati financiare prea mari. Am lucrat la Colectiv (n.r. – CAP), am tinut porci, ii vindeam, ca sa facem rost de bani, iar doar toamna si primavara, de Pasti, le cumparam de incaltat copiilor”, da din casa Elisabeta, crescuta intr-o familie in care parintii au invatat in limba maghiara.
Citeste continuarea pe Sportnews.ro
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
