Secretul lui Mihai Teja! O afectiune grava i-a incheiat cariera de fotbalist la Steaua

Mihai Teja a fost juniorul Stelei intre 1986 si 1997. El s-a retras din cariera de jucator la varsta de 18 ani, cand juca pe postul de mijlocas central defensiv la juniorii clubului militar, din cauza sindromului Wolff-Parkinson-White. Dupa retragere, la 21 de ani, el a inceput sa antreneze grupa de initiere (6-7 ani) a juniorilor lui Dinamo, si avea in plan sa se reprofileze in postul de preparator fizic, pentru care a urmat cursurile prestigioasei scoli de antrenori de la Coverciano (Italia). A mai antrenat, din postura de antrenor secund al lui Mircea Rednic, pe FC Vaslui, Dinamo, Khazar Lankaran, Petrolul si Standard Liege, mai colaborand, tot ca asistent, cu Marius Lacatus, Dorinel Munteanu si Cristiano Bergodi, la FCSB, dar si cu Daniel Isaila la Astra Giurgiu. Incepand cu 2013, el a preluat echipe din postura de antrenor principal, lucrand la "U" Cluj (2013-2014, 2015-2016), Romania U21 (2014), Dinamo (2015), Pandurii (2017), Gaz Metan Medias (2018) si FCSB (2018-2019).

"Am facut junioratul la Steaua, dupa care am trecut si pe la echipa mare. Dar, din pacate, am avut o problema de sanatate si a trebuit sa ma opresc. Mi s-a descoperit sindromul Wolff-Parkinson-White la inima, un fel de tahicardie. La efort foarte mare inima incepea sa bata foarte repede si nu mai puteam sa fac fata efortului. Astfel a trebuit sa renunt la fotbal. Mi-am dorit foarte mult sa joc fotbal, pentru ca e pasiunea mea. Am ramas in acest sport, deoarece am trait foarte mult pentru acest vis. Am suferit foarte mult cand a trebuit sa renunt la fotbal, am crezut ca totul se termina pentru mine, dar in viata ai si a doua sansa si ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce am facut", dezvaluia Mihai Teja intr-un interviu de acum 5 ani.

Sindromul WPW este o afectiune caracterizata prin prezenta de episoade de tahicardie (batai rapide ale inimii) cauzate de conducere electrica anormala la nivelul inimii (pe cai de conducere anormale). De obicei, pacientii sunt simptomatici atunci cand se produc accesele de aritmie. Cele mai frecvente aritmii sunt AVRT (tahicardie atrio-ventriculara prin reintrare) si FiA (fibrilatie atriala). FiA in context de WPW poate fi amenintatoare de viata, datorita frecventei cardiace extrem de crescute cu posibilitatea de a trece in aritmii cu risc letal (fibrilatie ventriculara).

In ceea ce priveste AVRT, aceasta este in general bine tolerata la pacientii fara alte afectiuni cardiace asociate, dar poate degenera in FiA, cu riscul descris anterior. Tahicardia in WPW incepe si se poate opri brusc, poate dura secunde, minute, ore. Uneori este necesar tratament pentru a opri aritmia si a restabili ritmul normal al inimii (ritm sinusal). Tipic, acesti pacienti au episoade recurente de tahicardie.

In mod normal, impulsul electric care determina contractia inimii ulterior, ia nastere la nivelul nodului sinoatrial (NSA) din atriul drept. De aici, este transmis mai departe la nivelul celor doua atrii si prin intermediul nodului atrio-ventricular la ventriculi. In WPW impulsul este condus pe calea accesorie existenta. Poate fi condus foarte rapid, la frecvente foarte mari (generand de exemplu FiA) sau poate fi condus atat catre ventriculi, cat si inapoi catre atrii (generand AVRT).

WPW este o afectiune congenitala, cu o frecventa de 1-3 cazuri la 1.000, apare mai frecvent la barbati (acestia au de obicei multiple cai accesorii). WPW poate fi de asemenea mostenita (copiii parintilor cu cai accesorii documentate au WPW cu o frecventa de 5,5 la 1.000). 7-20% dintre pacientii diagnosticati cu WPW pot asocia si boli cardiace congenitale (de ex. Boala Ebstein).

Simptomele pot sa apara la orice varsta. Frecventa episoadelor de aritmie variaza de la pacient la pacient. Uneori, pacientii nu au simptome, afectiunea fiind descoperita intamplator, cu ocazia unor teste efectuate din alte motive. Pe site-ul de specialitate medicina-interventionala.ro, se precizeaza ca, de obicei, simptomele sunt comune pentru toate tahicardiile supraventriculare si cel mai frecvent includ: palpitatii, anxietate, dispnee (respiratie dificila), scaderea capacitatii de efort, fatigabilitate, lipotimie (lesin fara oprirea respiratiei si a activitatii cardiace), ameteli, sincopa, transpiratii (diaforeza), mult mai rar, moarte cardiaca subita.