EXCLUSIV Semnal de alarmă pentru echipele și fotbaliștii din Superligă: "Se joacă lent, se trage de timp, nu avem agresivitate!"
Superliga
Viorel Ferfelea crede că ar trebui să lucrăm mai mult la agresivitate și rapiditate.
- "Asta ne lipsește nouă - ritmul de joc, agresivitate, rapiditate"
- "Ne comparăm la Serbia, Croația, Polonia, dar sunt mult mai agresivi, mai fizici"
- "Tavi Popescu nu cred că face față din punct de vedere fizic în străinătate"
- "România a bătut pasul pe loc, chiar am regresat"
- "Noi am lucrat cu psiholog la Sportul, am fost printre primii din România"
- "Sunt generații care cad în depresie. Sunt nervoși, frustrați"
- "Știam noi de tablete, de laptop, de telefoane inteligente?"
- "E clar că nu mai poți să înveți fotbal pe stradă"
Viorel Ferfelea (37 de ani) a jucat la Sportul Studențesc (2004-2013), CSU Craiova (2013-2016), ASA Tg. Mureș (2017), Sportul Snagov (2018), CSM Tg. Mureș (2018-2019), Viitorul Domnești, CS Corbeanca și Gloria Băneasa. Ca antrenor, a fost secund la CSM Tg. Mureș, Concordia Chiajna, Metaloglobus și Poli Iași, dar și principal la Gloria Băneasa și Agricola Borcea, echipe din Liga 3.
Fostul decar are 144 de partide și 13 goluri în prima divizie și 153 de prezențe și 55 de reușite în Liga 2, reușind o promovare în Liga 1 cu Craiova și un loc patru în prima divizie cu Sportul (2005-2006), într-un sezon în care "Gașca Nebună" a fost la trei etape distanță de cucerirea titlului de campioană.
 (10).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=5094%2C3806%2C475%2C0&w=190)
Acesta atrage atenția că ritmul de joc din Superligă este prea domol și meciurile sunt presărate cu temporizări și antijoc, așa că echipele noastre au de suferit când întâlnesc adversari mai agresivi.
"Asta ne lipsește nouă - ritmul de joc, agresivitate, rapiditate"
"Eu am prins ca jucător perioade foarte bune pentru fotbalul românesc, și la nivel de cluburi, și la echipa națională. Cupa UEFA 2006, Euro 2008... Era o perioadă bună pentru fotbalul românesc. Pot să vă spun că ar trebui să lucrăm în primul rând la capitolul fizic. Din punctul meu de vedere, noi avem o mare problemă ca ritm de joc, e prea lent. E prea multă temporizare, se joacă foarte încet fotbalul, nu este așa fizic cum se joacă prin alte părți. Toți jucătorii care s-au dus la echipe bune de afară au zis că nu se compară ritmul de joc, agresivitatea. Asta ne lipsește nouă - ritmul de joc, agresivitate, rapiditate.
Tot timpul când joci cu echipe străine în cantonament, zici 'băi, da' am impresia că-s mai mulți!'. Dar nu, ei joacă repede, sunt agresivi, nu te lasă să te desfășori. Încercăm să jucăm prea mult la rezultat. Poate e ok, pentru că se face foarte multă tactică, să închizi culoarele. Dar nu avem combativitatea asta, n-avem agresivitatea asta, de ferim de dueluri, tragem de timp, nu vrem să jucăm foarte mult. Nu era mai fizic fotbalul nostru în perioada 2000-2010. Doar că atunci noi aveam calitate mult mai bună. Compensam cu tehnică, cu execuții. Plus că au evoluat ceilalți. La națională aveam jucători, care jucau pe la echipe mari din străinătate, se antrenau altfel, acum avem din ce în ce mai puțini.
"Ne comparăm la Serbia, Croația, Polonia, dar sunt mult mai agresivi, mai fizici"
De ce spun chestia asta. Am copii cu care eu am făcut în ultimii ani antrenamente individuale și au semnat pe la echipe prin Italia, prin alte țări, și spun că ceea ce făceam în România nu se compară cu ceea ce au întâlnit acolo. Se referă la ritmul de joc, acolo nu există momente moarte. Ritmul e superior 100%, la noi aici e prea multă poezie, prea multă poezie. Putem să recuperăm decalajul prin antrenament, schimbând metodele de antrenament, încercând să faci chestii care se apropie de ceea ce fac pe afară.
Ne comparăm cu Serbia, Croația, Polonia, ăștia pe lângă noi, dar e clar că sunt mult mai agresivi, mai fizici. Nu ne comparăm cu ei. Există vreo echipă în România care se compară cu Dinamo Zagreb? E clar că nu, dacă te uiți la ce transferuri fac, pe ce sume și la ce echipe. Noi nu mai putem să mai vindem pe afară jucători, nu mai avem ce, pentru că nu mai fac față. Din păcate. Hai să ne uităm ce jucător putem să exportăm acolo. Ce jucător putem?
"Tavi Popescu nu cred că face față din punct de vedere fizic în străinătate"
Tavi Popescu? Are fizic de junior, nu cred că face față din punct de vedere fizic. El are o tehnică foarte bună, are niște calități tehnice super, dar asta e părerea mea. Nu știu dacă va putea să facă față într-un campionat foarte puternic. Toată lumea zice de Deac că ce profesionist e și ce bine stă fizic, dar el a fost sufocat la Schalke, a început să lucreze mult fizic după experiența nereușită din Germania.
Am fost întrebat de Rareș Ilie, după transferul în Franța. Am zis 'Rareș Ilie nu va rezista mai mult de 6 luni acolo'. E un copil foarte talentat, dar Franța este un campionat extraordinar de greu, jucători sunt foarte fizici. Hai să ne uităm la Messi! Messi, în primele trei - patru luni a trebui să se adapteze. Acolo e un campionat fizic, acolo nu te iartă nimeni, se joacă dur, pe viață și pe moarte. Dacă nu ești fizic foarte bine, n-ai nicio șansă. Așa înțeleg mai bine ce face Dan Petrescu, care încearcă să alcătuiască un lot cu jucători mai agresivi, cu talie mai mare.
"România a bătut pasul pe loc, chiar am regresat"
Partea fizică contează foarte mult, pentru că așa se joacă acum. Ne uităm la orice echipă din Europa și vedem ce lucrează aia, cum arată aia. E o diferență mare, fotbalul se apropie de știință. S-a schimbat pregătirea fizică, vitaminizarea, alimentația... Uitați-vă la staff-urile cluburilor mari, unde un antrenor are zeci de oameni în jurul său. Noi am bătut pasul pe loc, chiar am regresat.
La Sportul, în 2002-2003, știau toți jucătorii de la 16 ani până la 20 de ani, toți jucătorii din România. Erau liste întregi, nu era departament de scouting, dar făceau antrenorii scouting. Șiman știa foarte bine și îi trimitea pe toți antrenorii. Știau toți jucătorii, de la toate echipele din Liga 1, Liga 2, Liga 3 și juniori. Pe toți, pe toți, pe toți! De ce? În fiecare sfârșit de săptămână trimitea antrenorii să vadă jucători în toate zonele țării. Și vorbim de acum vreo douăzeci de ani. E clar că nu mai poți să tai curbele. Îți trebuie scouting, medical, pregătire fizică, recuperare.
"Noi am lucrat cu psiholog la Sportul, am fost printre primii din România"
Noi am lucrat cu psiholog la Sportul, am fost printre primii din România. Dacă-i întrebi pe unii antrenori și acum sunt reticenți. Am avut ceva experiențe cu niște antrenori care au spus 'Ce ne trebui de psiholog? Eu sunt cel mai bun psiholog!'. Uite că nu ești! Adică eu nu pot să fac o muncă de psiholog, iar psihologul să fac o muncă de antrenor. Fiecare pe palierul lui. Noi l-am avut pe Hniatiuc. Era foarte bun și un psiholog e necesar în România. Noi renunțăm imediat, renunțăm foarte repede.
Eu spun pentru că am experiența și cu copiii, și cu cei mari, cu seniorii. Ok, la liga la care mă raportez eu. Au fost obișnuiți să nu iasă din zona de confort. Cum aș putea eu acuma să lucrez cu ei 36 de serii de 300 de metri trei sute, cum a făcut Dan Petrescu la Sportul cu noi. Dacă mă duc și le zic 'Băi, băieți, azi o să facem 36 de serii de 300 de metri'. Se întorc cu spate și zic nu mai vin la fotbal, 'Mă duc și mă angajez în altă parte'. La revedere! Noi n-am cârâit, noi n-am spus nimic. Am muncit, am pus capul în pământ și le-am făcut pe toate.
"Sunt generații care cad în depresie. Sunt nervoși, frustrați"
Trebuie să te adaptezi și la generațiile întâlnite, ca antrenor. Sunt generații care au probleme. Adică cad așa, se deprimă. Sunt mulți care cad în depresie, sunt foarte nervoși, foarte frustrați și atunci trebuie să te poți cumva cu ei. Nu mai merge cu 'Pune mâna și muncește, pune mâna și aleargă'. Trebuie să comunici mult cu ei. Și nu poți discuta cu ei la general, trebuie să discuți cu ei parte în parte, unii nu acceptă de față cu ceilalți să le spui ceva. Sunt unii care nu acceptă, să închid în ei, nu mai vorbesc cu tine, nu mai comunică.
Sunt fel și fel de oameni și atunci e foarte important și psihologul, pentru că el are parte de anumite discuții cu ei și te ajută ca antrenor. Îți transmite cum să discuți cu jucătorii, cine e pregătit să joace. Hniatiuc știa tot, înainte să mergem la meci el zicea 'Ăla va fi bun, ăla va fi bun, ăla nu-i pregătit'. Ce crezi? Ăla nu era pregătit! Fotbaliștii nu sunt mașinării, fiecare are probleme. Ăsta-i serviciul lui, job-ul lui, al psihologului.
"Știam noi de tablete, de laptop, de telefoane inteligente?"
Dacă are și vreo calitate în plus noua generație? Da, are. Pentru că ei acum au parte de mult mai multă informație. Sunt o generație care învață de la o vârstă mult mai fragedă, pentru că ei au parte de tablete, de internet. Sunt deja obișnuiți cu tehnologia, chiar și în pregătire. Știam noi de tablete, de laptop, de telefoane inteligente? Nu știam că așa erau timpurile.
Învață mult mai repede chestiile astea și văd lucrurile altfel decât noi. Noi nu știam, ne duceam cu mingea afară și asta era. Ei pot să-și facă un meniu, pot să vadă programe de exerciții, absolut tot. Dacă poți să discerni, poți să ai informații ca cei de afară, în privința pregătirii.
"E clar că nu mai poți să înveți fotbal pe stradă"
Dar au și un mare dezavantaj: nu mai ies să facă sport. Am și eu un copil, o fetiță, încerc să o educ ca să facă sport. O duc la gimnastică, o duc să facă ceea ce-i place ei. Am zis că ok, trebuie neapărat să facă sport, nu pentru mine sau că îmi place mie. Nu, face ce-i place ei, dar să meargă.
E clar că nu mai poți să înveți fotbal pe stradă. Unde să faci, că te calcă mașinile! E bloc peste bloc, totul betonat, mașini parcate. Noi aveam în spatele blocului, aveam în curtea școlii, poate dacă mai mergeam și la antrenament. Acum unde să mai facă sport?", a declarat Viorel Ferfelea pentru Sport.ro.
Text - Gabriel Chirea / Foto - Gabriel Chirea, @cfr1907
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
 (3).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=6120%2C4573%2C0%2C0&w=190)
 (9).webp)
.webp)
