Steaua, condusa de scriitori! :) Valeriu Argaseala lanseaza o carte de poezii! Cum scrie presedintele ros-albastrilor
Dupa cartile scrise de Becali si MM Stoica la inchisoare, a venit si randul lui Valeriu Argaseala sa lanseze un volum de poezii.
Chiar daca nu are probleme cu legea, Valeriu Argaseala a scris o carte. E un volum de poezii pe care presedintele Stelei il va publica la Editura Tracus Arte, scrie Gazeta Sporturilor.
Sursa citata a publicat si doua poezii scrise de Valeriu Argaseala, fost arbitru international si presedinte al Stelei. In total, Argaseala a scris 40 de poezii in ultimii ani.
Unde esti
Absenta ta incepe sa ma doara,
Pun pleoapa peste pleoapa foarte greu,
Simt cum povara asta ma omoara,
Dar imi cutreieri visele mereu,
Incerc sa te inchipui fara mine,
Zadarnic, ca ma chinui fara rost
Si simt ca-i imposibil fara tine
Sa pot sa mai fiu totusi cum am fost.
Ma rascolesc in fiecare noapte,
Improvizez din ce mi-aduc aminte,
Mi-e dor de-mbratisari, mi-e dor de soapte
Si vreau sa fie iarasi ca-nainte,
As vrea sa stiu ca tie-ti este bine,
Ca suferi mult dar nu peste masura,
Ca dragostea jurata ne mai tine,
C-a disparut din ochi meschina ura,
Ne intalnim de fiecare data,
In miez de noapte visul ne aduna,
Macar atata sa avem rasplata,
Ca zile-ntregi nu suntem impreuna,
Cu toate ca te simt apropiata,
Cand te ating sau te sarut in vis,
Eu te astept de fiecare data
Si las geamul iubirii larg deschis,
Sa te privesc cu ochii-nchisi, iubita,
Sa fiu prezent in preajma ta cu tot,
Sa stiu ca simti ca nu esti parasita,
Ca altceva sa fac nu cred ca pot,
Tu chiar ca meriti timpul sa-l cuprindem,
Un pod sa fac doar sa ne intalnim,
Sa-l ferecam in lanturi si sa-l vindem,
Ca fara timp putem sa ne iubim.
Dusmanul nostru ma gandesc intruna
Sa-l cautam, sa-l prindem, sa-l avem
Si sa-l inchidem pentru totdeauna,
Sperand de-a pururi sa nu-l mai vedem.
Deci cred, iubito, ca putem sa spunem
Lumii intregi sa plece la vanat
Si-apoi ar trebui sa ne supunem
Restului alb ramas neimpuscat.
Sa ne distrugem timpul, spatiul, ura,
Sa ne oranduim cum n-am mai fost,
Sa ne schimbam in univers masura
Si sa traim pe lume cu alt rost,
Sa ne pavam privirea cu iubire,
Sa punem peste suflet poleiala,
Sa ingropam vreo trista amintire
Si sa dispara orice indoiala.
Dar ce frumos ar fi sa se-mplineasca
Ce doar in gand neincetat apare,
Ceva divin, curat sa daruiasca,
Lumii intregi sa-i fie aparare.
Am vrut sa fiu milionar
As vrea de azi sa fiu milionar,
Sa merg doar la camasa si costum,
Sa nu am viata zilnic un cosmar,
Iar lumea sa ma judece postum.
Cand ies pe strada vreau sa-mi e bine,
Sa nu ma sperie nimic si niciodata,
De mult tanjesc la ceea ce ma tine,
In lumea cu o liniste furata.
Cand ma trezesc de maine altul sunt,
Nu il mai vreau pe cel ce e normal,
Vreau sa am alta viata pe Pamant,Sa nu mai fiu un simplu om banal.
Am cautat o noua aventura,
Nu asta mi-am dorit la inceput,
Dar, curios cum sunt peste masura,
Am reusit s-ajung unde am vrut
Si iata-ma ajuns in alta lume,
Din care mi-am dorit sa fiu o parte,
Cand voi cunoaste totul va voi spune
Sperantele sa nu le-aveti desarte.
Ma uit la semeni si nu-i inteleg,
De ce n-alearga cum alerg si eu,
As vrea misterul asta sa-l dezleg,
Dar timpul nu-mi ajunge, imi e greu.
Ma simt puternic, tare, fara frica,
Am cam de toate din ce mi-am dorit,
Adrenalina zilnic se ridica,
Facandu-ma sa cred ca-s fericit,
Alerg de seara pana dimineata,
Mergand pe culoar cu unic sens,
Am traversat prin multe valuri viata
Si-am inotat riscant pe contrasens.
M-am inrolat in lumea asta buna,
Pe care am crezut-o doar a mea
Si-am folosit de multe ori pe luna
Un dos de palma, liniute si cafea.
Eram mereu in cea mai buna forma,
Cand pe furis mergeam la intalniri,
Imi luasem in mai multe locuri norma,
Crezand ca am cele mai mari iubiri.
Traiam ascuns in lumea mea ucisa,
Duceam calvarul, ce se impunea,
Desi stiam ca viata mi-e proscrisa,
Tot nu puteam sa ma despart de ea.
Faceam, la intervale, dese caderi nervoase,
Cu zambetul pe buze perfid ma ascundeam,
Aveam si perioade, ce-i drept, mai sanatoase,
Cand reveneam din vise si limpede gandeam,
Ma descurcam tot timpul asa cum fac baietii,
In doua lumi opuse, cu stasuri diferite,
Ma bucuram zicandu-mi ca noi suntem istetii,
Cei ce pozam in VIP-uri cu gesturi ipocrite.
Nu-mi mai doresc cosmarul pe care l-am avut,
Ma simt brutal respins de felul cum gandesc,
As vrea sa fiu eu iarasi, cel de la inceput,
Si-abia astept acuma sa pot sa ma trezesc,
Sa nu fiu eu alesul in centrul tintei lor,
Sa-mi fie viata clara, o carte de citit,
As vrea sa nu fiu scos eu tap ispasitor,
In numele acelor ce poate au gresit.
De asta vreau acuma sa stric acest model,
Ca lumea sa priceapa si sa invete bine
Sa nu-si propuna-n viata sa aiba acest tel,
Ca-i decisiv pe lume sa stii ce e cu tine.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News