Cine se mai uita la Liga I in 2014? Cum au fost exclusi suporterii din afacerea mamut a cluburilor de 168 mil euro. ANALIZA
Superliga
Tu cand te-ai uitat ultima oara la Liga I? Nu trebuie neaparat sa raspunzi cu voce tare sau sa scrii un comentariu. Gandeste-te doar la raspuns si afla apoi daca esti unul dintre putinii romani care inca mai fac asta. Sa se uite la fotbalul din Romania.
4 noiembrie 2014. Langa Poarta Sarutului si Masa Tacerii din Tg. Jiu se afla stadionul Pandurilor. Acolo, 2000 de oameni au asistat la meciul cu Concordia Chiajna.
Exagerand putin, probabilitatea (necalculata) este ca in intervalul 17:00 – 18:50, adica atunci cand meciul din Liga I se desfasura, mai multi oameni, miri, mirese, nasi, copii, bunici etc se plimbau si isi faceau fotografii in parcul care duce spre stadion, decat erau spectatori prezenti la meci.
Asta e un singur exemplu.
Ne uitam pe audientele TV (foto mai jos in articol) ca sa aflam cati oameni au vazut din tribune si in fata televizoarelor aceasta partida.
Cifrele Kantar Media arata un rating de 0.1 cu un share de 0.3% pe general. In total, 22.000 de persoane s-au uitat la meci. Adunam oamenii de pe stadion si putem estima ca 24.000 de oameni au vazut acest meci din Liga I.
Aproximativ 82.0000 de locuitori are Tg. Jiu. Nu mai luam in calcul zonele din jurul orasului. Un calcul aproximativ arata ca aproape 1 din 4 locuitori din numarul populatiei din Tg. Jiu s-a uitat la meci. Populatia din Chiajna reprezinta totusi o cifra derizorie in acest calcul.
Dar chiar si-asa, nu suna chiar rau cand o privim. Dar statistica are darul de a pacali realitatea daca nu o privim cu atentie. Pentru ca multe cluburi din Romania si-ar dori sa aiba acest 25% din fani activi. Sa vina la meci, sa plateasca abonament, sa cumpere fulare si tricouri etc.
Si pentru ca am ajuns aici. Cate cluburi din Liga I si-au dezvoltat magazine la stadion, in centrele comerciale ale orasele lor si / sau online ca sa se apropie macar de cei care vor sa poarte insemnele clubului preferat? Asta e un alt subiect.
Ce trebuie sa stim acum este ca acest meci nu este o exceptie. E o constanta. Audientele TV din Liga I si prezenta pe stadioane la meciuri sunt scazute. Exista exceptii pe stadioane. Dar cifrele pentru TV nu arata bine.
Astfel, una dintre intrebarile care ar trebui puse acum e simpla: Poate un business de sute de milioane de euro sa supravietuiasca daca (aproape) nimeni nu se uita/interactioneaza/e interesat de el? Si daca (prin absurd) da, cum?
Mai jos, am strans audientele inregistrate de toate meciurile din etapele 11, 12 si 13 ale Ligii I. Printre ele se numara si Steaua – Dinamo, meciul care atrage, de departe, cel mai mare interes. Chiar si asa, cifrele raman scazute. Alarmant de mici.
0.9 este cifra de audienta pe general atinsa de acest meci. E cea mai scazuta audienta din istoria masuratorilor pentru acest derby. In total, 172.000 de oameni au privit partida la TV. De 10 ori mai putin decat Vocea Romaniei, difuzata pe acelasi tronson. Graficul de mai jos arata un lucru simplu: niciun meci nu atinge nici macar un punct de audienta.
Cu majoritatea patronilor la inchisoare, cluburile din Romania se agata cu dintii de ultima resursa de oxigen. Banii din drepturile TV. Fotbalul e tinut in viata de aparatele TV. O afacere publica ce trece in realitate neobservata. Mai uitati-va inca o data la audiente.
168 de milioane de euro este suma record in Romania pe care cluburile din Liga I o incaseaza pentru drepturile TV. Asta e o stire veche. Intr-un campionat in care cluburile isi primesc drepturile care le asigura existenta, fanii incep sa si le ceara. Ei sunt deja o specie pe cale de disparitie, pe care nici glezna lui Sanmartean nu mai reuseste s-o atraga. Asta e o stire proasta.
Nu, fotbalul nu poate fi falimentar, no? Sau…
Liga I a gasit formula simpla de a stimula lupta in clasament. 30% din bani se impart in mod egal, in timp ce 70% se distribuie in functie de locul in clasament la finalul sezonului.
Un fenomen care insa produce “un singur castigator, iar restul pierd”, cum spunea chiar Ioan Niculae.
La finalul anului, cand LPF imparte banii, fiecare club face ce stie mai bine cu ei. Transferuri, salarii, datorii si tot asa.
Dar transferurile nu sunt foarte spectaculoase. Sau scumpe. Iar salariile nu sunt platite la timp in foarte multe cazuri. Cat despre datorii, un singur exemplu. CFR, cu toate trofeele si participarile in Cupele Europene, are datorii astazi de 5 milioane de euro.
Liga I asigura prin banii din drepturile TV dreptul la viata a cluburilor din Liga I. Fara acesti bani, putine ar mai putea supravietui. Culmea e ca Steaua, clubul care a incasat cei mai multi bani din drepturile TV in ultimii doi ani, pentru ca a luat titlul, e si clubul cel mai putin dependent de aceste sume.
Cluburile din Liga I au o problema. Succesul este bazat exclusiv pe meciul de fotbal. In timp ce Bayern Munchen a reusit sa achite stadionul in numai 9 ani si jumatate, desi planul era pe 25 de ani, cluburile din Liga I in parteneriat cu LPF nu au niciun plan de a se dezvolta in afara terenului.
Nu exista nicio forma de stimulare reala si serioasa a investitiilor in infrastructura. Nu exista nicio forma reala si serioasa de implicare a cluburilor in comunitatile pe care le reprezinta. Nimeni nu poate obliga cluburile sa investeasca intr-o directie, daca ele nu vor. Nu exista contracte care cer asta. Nici cel al drepturilor TV.
Insa fara o investitie catre suporteri si comunitatile locale, cluburile pot risca sa joace in anonimat. Pandurii, primul exemplu, a jucat in Europa League, insa foarte putine lucruri in privinta dezvoltarii acestui club dau senzatia ca vorbim despre un brand European.
Ne indreptam cu privirea spre Anglia si Italia. Si ele diferite una fata de cealalta. Nu cautam solutia perfecta, doar analizam alternative.
In Italia (2012-2013), banii din drepturile TV se impart in mod diferit.
40% este suma egala distribuita tuturor cluburilor din Serie A. 25% din suma primita de fiecare club vine din zona “supporter index”, adica audienta de pe stadioane. 5% reprezinta comunitatea din spatele clubului. Cu cat orasul in care clubul joaca este mai mare, cu atat suma este mai mare. Un alt procent de 5% din bani reprezinta performanta de anul trecut. 15% inseamna performantele din ultimii 5 ani, iar 10% performanta istorica.
Astfel, Italia plateste nu numai performanta de moment, dar stimuleaza cluburile sa lupte pentru identitatea locala. Sa aduca mai multi fani la stadion. Sa se pozitioneze in jurul comunitatilor mari si sa lupte pentru performanta continua. Nu exista tunuri financiare de moment si disparitii fara urme.
Premier League este cel mai puternic campionat al Europei. Aduna cele mai mari sume din lume din drepturile TV si imparte in cel mai echilibrat mod banii pentru cluburi.
In Anglia, suma impartita in mod egal intre cluburi vine din drepturile locale si drepturile TV din afara Angliei. Un alt procent din suma totala obtinut de un club il reprezinta numarul de retransmisii in afara. Asa, Liverpool, desi a pierdut titlul, a luat mai multi bani, pentru ca meciurile lor au fost retransmise de mai multe tari, decat cele ale lui Manchester City, campioana. In final, suma ramasa este impartita in functie de locul in clasament.
Desi sunt doua sisteme diferite de a imparti banii, atat Italia cat si Anglia au un punct comun. Suporterii. Italia recompenseaza prezenta la stadion si apropierea clubului de comunitate. Anglia recompenseaza identificarea clubului in comunitatile din afara tarii. Cu cat un club are mai multi fani in toata lumea, cu atat meciurile sale vor fi transmise mai des in anumite tari, de aici si mai multi bani.
Ca o paranteza, Premier League a decis ca in China sa renunte la bani pentru ca meciurile din Anglia sa fie vazute de catre toata lumea. Astfel, ei vor ca inainte sa produca sume uriase de bani pe o piata colosala, sa isi creasca brandul, sa pupularizeze echipele, sa formeze idoli printre consumatorii chinezi. Ei vor sti apoi si vor decide ce vor sa cumpere. Iar fiecare club din Premier League va avea de castigat.
Aici, banii din drepturile TV sunt mai multi ca niciodata. In acelasi timp, cluburile sunt intr-o criza mai mare ca niciodata. Ironic, nu? Stadioanele sunt goale, la TV se uita prea putini oameni ca afacerea in sine sa prezinte garantii de viitor.
Ciclul banilor din drepturile TV din Romania a inclus beneficii uriase pentru cluburi, dar a exclus total cel mai important factor: suporterul.
Stadioanele suspendare. Infrastructura deficitara intr-o era a super-mall-urilor in care cinematografele introduc canapele pentru confortul maxim al spectatorilor.
Lipsa miscarilor reale, cu fond, nu numai cu forma, de marketing si PR. Lipsa participarii si implicarii in problemele comunitatii locale - Toate acestea adunate par sa afecteze mai mult fenomenul decat simpla lipsa unui fotbal atractiv.
Liga I poate avea 25 de jucatori ca Sanmartean. Daca nu are cine sa-i vanda cu inteligenta aplicata pe piata din Romania, golurile pot fi tot mai spectaculoase. Dar de ele se vor bucura 24.000 de fani. 2000 pe stadion. 22.000 la TV.
Intr-o piata de milioane de romani, platitori, consumatori, Liga I se izoleaza de public, cluburile fac investitii minime in dezvoltare, iar al "12-lea jucator" pare eliminat inca din startul meciului.
Autor: Catalin Andrei
Contact: [email protected]
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
