Îmi aduc aminte cum erai acum 937 de zile. Doi ani și vreo șapte luni. Erai la pământ, în cel mai întunecat punct al existenței tale și parcă nimic și nimeni nu te putea ajuta. Nici nu știu ce era cel mai trist, că nu aveai siguranța zilei de mâine sau că până și cei care ți-au vrut răul se uitau la tine cu ochii umezi? Mai ții minte?

Normal! Ai fost aici în tot acest timp, chiar dacă specialiștii din țara lui 'know-how' vorbeau deja la trecut despre tine. Ne spuneau ce-ai fost, înainte să pună accentul pe ce-ai ajuns. Parcă nici tu nu puteai, în diminețile alea răcoroase, să te gândești cum va arăta ziua în care te vei ridica. Poate chiar mult mai sănătos și mai puternic decât ai fost vreodată!

Și ai făcut-o! Într-o tăcere deplină. Dar nu ai fi reușit fără încrederea pe care ai primit-o din partea familiei.

Pentru că familia te-a ajutat să ajungi aici. Nu te-a lăsat să mai cazi când te-au văzut rănit, șontâc-șontâc, și a avut cea mai mare grijă de tine chiar dacă a fost nevoită să-și rupă de la gură. Dar a fost din inimă. A vrut să strălucești din nou.

A fost cu tine chiar și când ai plecat din orașul tău și ți-ai căutat, pentru o scurtă perioadă de timp, o ”casă” prin orașele vecine. Toate aceste lucruri te-au făcut mai puternic! Și acum? Uită-te la tine și fii mândru! 

Cine se aștepta, acum doi ani și jumătate, că vei ajunge aici atât de repede? Că vei progresa atât de mult pe toate palierele și că vei da peste cap toate calculele și predicțiile? Nimeni nu te-a văzut venind! Mai ales că, anul trecut, te clătinai serios când abia revenisei în lumea bună.

Și îți mai zic ceva. Când o să-ți vezi visul cu ochii, să te lauzi cu familia ta. Pentru că lor le datorezi viața. A doua viață.

Anul 2024, prezentat de Sport.ro în editoriale: