INTERVIU „Mă asemăn cu Casillas!” Robert Popa, portarul revelație din Liga 1: „Am mai multe emoții când nu e lume la stadion decât atunci când e plin!”

Tânărul goalkeeper apără poarta lui FCU Craiova de două sezoane în prima ligă a României, iar prestațiile sale au fost din ce în ce mai sigure cu fiecare meci jucat. Robert Popa a reușit să promoveze alături de echipa lui Adrian Mititelu la capătul sezonului 2020/21 și și-a făcut debutul în Liga 1 pe 26 septembrie 2021, asta după ce a menținut poarta intactă în meciul din Cupa României cu Petrolul, în urma unei alegeri inspirate a lui Adrian Mutu. 

De atunci, cu doar câteva ocazii în care a fost lăsat pe bancă din raționamente de odihnă, Popa a devenit titular indiscutabil în poarta oltenilor, remarcându-se prin evoluțiile concludente, în special în meciurile cu echipele din vârful clasamentului, unde a strălucit. 

Paradele sale au avut în repetate rânduri o contribuție decisivă în punctele obținute de FCU Craiova în partidele jucate de la revenirea în prima ligă. Viitorul lui Popa se anunță a fi unul strălucit, tânărul fotbalist emanând siguranță cu fiecare intervenție pe care o are în poarta oltenilor. 

Sport.ro a stat de vorbă cu Robert Popa, care a povestit cum a început aventura lui în lumea fotbalului și cum a făcut trecerea de la postul de atacant la portar. Totodată, tânărul goalkeeper a dezvăluit care sunt obiectivele sale pentru acest sezon și a spus cu ce portari din fotbalul internațional se identifică. 

Robert Popa: „Am simțit că locul meu e în poartă!”

Bună, Robert! Aș spune să începem cu o scurtă autocaracterizare pentru cei care nu te cunosc, deși mă îndoiesc că există persoane pasionate de fotbal care urmăresc Liga 1 și nu te cunosc... Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?
Un tip ambițios și perfecționist. Mă supăr când greșesc și încerc să mă perfecționez de la antrenament la antrenament. 

La 13 ani ai fost campion național la aruncarea greutății, ai reușit o performanță impresionantă, 14,34 metri, iar la aruncarea discului te-ai clasat pe locul 4, cu o distanță de 33,56 metri. Cum ai decis să te reprofilezi și să alegi fotbalul? 
La școală eram pe secția de atletism, făceam atletism în weekend, pentru că mi se cerea de la școală. 

Cum anume crezi că te-au ajutat sporturile menționate în cariera de fotbalist? 
M-a ajutat foarte mult când am luat argintul la înălțime, am sărit peste ștachetă, 1,74 , aia pot spune că m-a ajutat la coordonare și detentă, asta trebuia să lucrez. Să îmi coordonez foarte bine pașii și să sar peste ștachetă. 

Ai început fotbalul jucând atacant, însă ai ajuns să parezi șuturile atacanților. Cum s-a făcut trecerea? Ce te-a făcut să te răzgândești?
Inițial a fost o miuță :)) eram mici copii, eram atacant și la un gol ne schimbam în poartă, așa când am intrat în poartă mi-a plăcut foarte mult, simțeam că era locul meu acolo. 

Ce ți se pare mai dificil? Să aperi sau să marchezi? 
Cu siguranță să aperi decât să marchezi. Ca portar trebuie să fii atent la mai multe detalii într-o fracțiune de secundă decât un atacant. Responsabilitatea echipei e pe umerii portarului. 

„Nu vreau doar să apăr bine, vreau să ajung la un nivel cât mai înalt!” 

Originar din Vâlcea, Robert Popa și-a început cariera la echipa U19 CSM Râmnicu, iar apoi în iulie 2019 a semnat cu FC Argeș, grupare pregătită de Nicolae Dică la acea vreme. Aventura la gruparea piteșteană a durat însă aproape două luni, poarta fiind la acea vreme asigurată de Cosmin Agachi. În august 2019 a semnat cu Flacăra Horezu, în tricoul căreia le-a atras atenția oficialilor lui FCU Craiova, chiar într-un meci direct. 

Oltenii l-au transferat în ianuarie 2020, însă l-au lăsat să joace alături de Horezu până în vară, când s-a alăturat grupării din Bănie.  

Ai trecut și pe la FC Argeș, însă aventura acolo nu a durat mult, antrenor era Nicolae Dică în acea perioadă, însă poarta era asigurată de Cosmin Agachi. Regreți că nu ai primit mai multe șanse? Ți-ai fi dorit să rămâi la FC Argeș?
Nu, nu regret absolut nimic, eu zic că a fost o decizie foarte matură din partea mea și nu am de ce să regret. Dacă nu plecam atunci de la FC Argeș nu cred că mai prindeam meciul cu FCU când eram la Flacăra Horezu și ulterior a venit transferul la Craiova. 

Ai doar 19 ani, însă ai reușit să promovezi alături de echipă și ai avut prestații extrem de solide în prima ligă, chiar și în duelurile cu primele clasate. Ce te menține motivat?
Prima motivație este să nu primesc gol, de aici pleacă totul. La antrenamente mă pregătesc din ce în ce mai bine, eu nu vreau doar să apăr bine, vreau să ajung la un nivel cât mai înalt din punct de vedere fotbalistic și automat ca să ajungi din ce în ce mai sus trebuie să tragi din ce în ce mai tare la antrenamente, să îți ridici potențialul la maximum. 

Vedem des tineri jucători care sunt extrem de lăudați după câteva meciuri bune, iar apoi forma lor nu mai este la fel de bună. Crezi că sunt așteptările prea mari sau că se „pierd” din cauza cuvintelor de laudă?
E posibil să fie și așteptările prea mari, dar e normal să fie pentru că sunt la echipe de tradiție, echipe de top, care au pretenții. E normal să fie așteptări, dar eu cred că își pun prea multă presiune singuri, limite pe care nu ar trebui să le aibă. Ar trebui să nu se lase afectați. 

Cum reușești tu să rămâi în continuare cu picioarele pe pământ? 
Nu mă focusez pe ce se vorbește, pe mine mă interesează ce fac eu. Eu pot să apăr bine și să nu mă laude nimeni, nu mă axez pe asta, pe mine mă interesează faptele și cu siguranță cred că asta mă ajută întotdeauna să revin cu picioarele pe pământ. Eu sunt și construit de așa natură încât e foarte greu să pună cineva presiune foarte mare pe mine, poate acesta este și atuul meu pentru că la mine nu există presiune, asta mi-am dorit de când eram mic, de la 6 ani și jumătate, de când m-am apucat de fotbal. 

Mi-am dorit să ajung la o echipă de club de tradiție, să joc la o echipă cu suporteri, să fie întotdeauna multă lume la stadion. Dacă ar fi să fac o comparație, am mai multe emoții când nu e lume la stadion decât când e plin stadionul. Mă supăr când aud: 'am avut emoții, au fost 30.000 de oameni în tribună' Dar tu de ce te-ai apucat de fotbal, ca să joci cu stadioanele goale? Te-ai apucat de fotbal să joci cu stadioanele pline, să cânte lumea, asta e frumusețea fotbalului. 

CIES Football Observatory te-a inclus într-un top al celor mai promițători 250 tineri din Europa, te afli în categoria cea mai mică, pe poziția 23 din 50. Cum te-ai simțit să afli această nominalizare? Simți și mai multă presiune? 
Nu am dat importanță pentru că, într-adevăr, e un factor care te motivează, având în vedere că sunt pe lângă Bellingham și alți jucători de vârsta mea foarte buni, Xavi Simmons și așa mai departe, dar mai este mult până voi ajunge la nivelul acela și nu am băgat de seamă, pentru că trebuie să muncesc în continuare. 

Ederson și Iker Casillas, surse de inspirație pentru Robert Popa 

Ai fost căpitanul naționalei U19 la Campionatul European din această vară. Cum te-ai simțit când ai primit banderola? E o responsabilitate în plus? 
Da, este o responsabilitate cu care am crescut, aș putea spune, pentru că de la U15 până la U19 eu am fost căpitanul acelei generații. La fiecare acțiune a fost o responsabilitate în plus, am știut cum să gestionez situația. Am fost și un grup unit pentru că nu au fost foarte multe schimbări, am fost cam același grup, am crescut împreună, într-un fel asta m-a ajutat, am fost ca o familie, să zicem așa. 

Cum ai trăit eliminarea de la EURO? Ai fost totuși unul dintre cei mai buni jucători ai naționalei U19, însă atacul nu a funcționat așa cum trebuie. Ce crezi că se putea face diferit? 
Am întâlnit echipe bune, Franța, Italia și Slovacia. Dacă e să o luăm așa, suntem acolo, până la urmă 2-1 cu Italia, chiar dacă am avut mult de muncă și colegii mei au fost foarte bine pregătiți. Acum, dacă ne uităm pe lotul Franței, mulți joacă la Marseille, la Lille, deci niște jucători foarte buni. A fost și neșansa, poate și colegii mei au simțit o presiune mai mare pe umeri decât trebuia, probabil că asta a făcut diferența.

Am fost frustrat, am primit gol în ultimele secunde ale meciului, pe lângă asta din câte am analizat faza nici nu a fost un fault acolo la Pantea, a fost o frustrare destul de mare. Nu meritam să ieșim așa. 

• România a încheiat Grupa A pe ultimul loc, după ce a pierdut toate meciurile de la Campionatul European, ratând astfel și barajul de calificare la Campionatul Mondial U20. 

Ce planuri? Te gândești să faci pasul la o echipă din vârful clasamentului în Liga 1 sau ai prefera direct un transfer în străinătate?
Sunt la Universitatea Craiova, e o echipă care emite pretenții, chiar dacă este al doilea an de la promovare și cu siguranță suntem o echipă mare acum și o să fim o echipă mare, în ciuda rezultatelor pe care le-am avut acum în începutul campionatului. Sunt unele foarte bune și unele care sunt nedrepte, din punctul meu de vedere și nu doar al meu, ci și al specialiștilor din fotbal, am dominat toate echipele de la cap la coadă, doar că șansa a fost să nu fim pe un loc fruntaș. 

În ce campionat ți-ar plăcea să joci? Care este portarul pe care îl admiri cel mai mult? 
În Anglia mi-ar plăcea. Nu am un portar pe care îl admir, sunt mai mulți portari pe care îi urmăresc, dar nu am un idol. Dacă ar fi să fac așa, după cum m-am gândit eu, ar fi o combinație între Ederson și Casillas. O combinație între nebunia lui Ederson și jocul de picior și siguranța și reflexele lui Casillas. Mă asemăn mai mult cu Casillas decât cu Ederson, din toate punctele de vedere, și ca și corp și ca și înălțime și ca tot. 

Care este obiectivul tău personal pentru acest sezon? 
Să ajung cu FCU Craiova în play-off, acesta este obiectivul principal, după aceea vom vedea care e situația. Mi-aș dori cât mai sus. 

• 450.000 de euro este cota lui Robert Popa conform Transfermarkt. 
• 60 de meciuri a jucat pentru FCU Craiova tânărul portar, reușind să mențină poarta intactă în 24 dintre ele.