"Dupa o intreaga cariera, Sovre n-a inteles ce inseamna sa fii arbitru!" Mihai Mironica, dupa gestul arbitrului roman: "Sa ne amintim cum ditamai Mircea Lucescu alerga dupa Messi!"

UEFA a desenat o politica preluata si de federatiile nationale prin care arbitrilor li se ingradeste cat mai mult posibilitatea de a interactiona cu oficiali ai cluburilor, cu jucatori din echipele pe care le arbitreaza. Un arbitru trebuie sa fie deasupra oricarei umbre de suspiciune. De aceea un arbitru trebuie sa aiba o interactiune minimala cu actorii implicati intr-un meci. Alergatul arbitrilor dupa ei pentru obtinerea unor favoruri e deja dincolo de orice limita acceptata in acest cod de conduita.

Dincolo de aceste reguli, trebuie sa simti ca arbitru de nivel inalt ca trebuie sa ai o anumita prestanta, o anumita atitudine demna, chiar dominanta. Cum sa ai 45 de ani si sa alergi dupa un copil de 20 de ani, fie el ultra-faimos, pentru a-ti mazgali o semnatura pe un cartonas? Ce prestanta mai ai in fata acestuia in timpul unui moment foarte incins cand tu, arbitru, trebuie sa iei o decizie extrem de importanta impotriva lui? Dar in creierul tau de arbitru, intr-o fractiune de secunda, nu poate functiona un blocaj in privinta unei decizii majore pe care trebuie s-o iei in cazul unui jucator care a fost dragut cu tine si ti-a dat ce i-ai cerut?

Octavian Sovre isi ascunde atitudinea incompatibila cu calitatea de arbitru dupa faptul ca acel cartonas urma sa fie licitat pentru bani care sa sprijine o comunitate de oameni bolnavi de autism. Eu cred ca Sovre mai pastra si pentru colectia lui personala astfel de obiecte. Dar sa trecem la licitatie. Cat se poate obtine pe acel cartonas mazgalit indescifrabil de Haaland? Nu poti tu Sovre sa oferi acea suma de bani, care sigur nu este una deosebit de mare, daca esti atat de atasat de acea cauza a ajutarii bolnavilor de autism? Acesti arbitri sunt invariabil foarte bogati, cu case, masini de top desi nu e prea clar de unde au atati bani. De fiecare data cand te intalnesti cu ei, descind din niste masini impresionante. Imi aduc aminte de Mercedesul tanarului Coltescu, o masina care a intrat in folclorul fotbalului romanesc pentru ca ar fi avut miros de butelii.

Cand te faci arbitru si ajungi la un nivel foarte inalt trebuie sa intelegi ca viata ta profesionala are un anumit profil. Ca si in cazul altor profesii. Cum ar fi fost ca politistii care l-au oprit pe Florinel Coman gonind cu o facatura de permis de conducere sa-i ceara un autograf pe carnetelul cu procese-verbale in scop umanitar? Cum ar fi ca judecatorul care trimite in puscarie toata floarea cea vestita a fotbalului nostru in Dosarul Transferurilor sa le ceara Becalilor, lui Borcea, Copos si asa mai departe autografe pe un document pe care il avea pe acolo, pe masa? Cred ca se obtineau si mai multi bani in scop umanitar.

Din pacate, nu scapam de un anumit soi de provincialism chiar si la cel mai inalt nivel. Sa ne aducem minte cum recent, la varsta de 75 de ani, ditamai Mircea Lucescu alerga dupa Messi pentru vreun tricou, vreo strangere de mana, ceva, la finalul unei infrangeri suferite de echipa sa, Dinamo Kiev, in fata Barcelonei. Ce pretentii sa mai ai de la Sovre cand cel mai important roman in fotbalul european actual face gesturi atat de caraghioase?

Superb este ca aceasta discutie despre gestul lui Sovre acopera ceva mult mai important si anume ca brigada romaneasca a impins-o pe Manchester City spre victorie in aceasta partida foarte importanta, desi exista si sistem VAR. Asta ca sa stiti la ce sa va asteptati cand peste 20 de ani, miracol!, va fi introdus VAR in Romania.