Istoria calificarilor dramatice ale Stelei in deplasarile din Europa. Cele 5 meciuri incredibile care au schimbat destinul Stelei

1. In 1986, anul de glorie al Stelei, in sferturile Cupei Campionilor a venit Kuusysi Lahti din Finlanda. Dupa 0-0 in Ghencea, Steaua a reusit sa invinga in deplasare cu 1-0, prin golul lui Victor Piturca. La fel ca in in cazul lui Partizan,  Kuusysi Lahti se confrunta cu datorii, insa parcursul bun din acel sezon a ajutat-o sa-si achite toate problemele.

2. In 2010, dupa 1-0 la Bucuresti pentru Steaua, Grasshopper a reusit sa egaleze situatia la general in returul de la Zurich si a impins meciul in prelungiri si penaltyuri. A fost momentul de glorie care a lansat strigarea "Aparaaa Tatarusanuu!"

3. In 2013, Steaua reusea sa ajunga pentru a 7-a oara in Grupele Ligii Campionilor, dupa ce o elimina in playoff pe Legia Varsovia. Dupa 1-1 la Bucuresti, la fel ca si acum, Steaua a facut 2-2 la Varsovia prin golurile fulger ale lui Stanciu si Piovaccari, in minutele 7 si 9. Din echipa de start trimisa atunci de Reghe in teren au mai ramas doua nume: Popa si Stanciu. Cum arata Steaua atunci: Tatarusanu - Georgievski, Szukala, Gardos, Latovlevici - Bourceanu, Filip - Stanciu, Popa, Tanase - Piovaccari

4. In 1997, Steaua obtinea calificarea in turul III din Cupa UEFA dupa un meci traumatizant, cu Bastia. A fost 1-0 pentru Steaua in tur, pentru ca la pauza returului sa conduca cu 2-0, prin golurile lui Catalin Munteanu. Lacatus a povestit ce s-a intamplat apoi:  "A fost ceva absolut incredibil! Noi am avut 2-0 la pauza, ambele goluri fiind marcate de Catalin Munteanu, dupa care, imediat dupa pauza, cand ei au facut 2-1, a inceput cosmarul si pe teren. Spun si pe teren pentru ca in tribuna, in sectorul in care erau rudele si prietenii nostri, incepuse deja de mult timp. La golul doi marcat de Steaua, evident ca ai nostri au sarit in picioare si au strigat. Toti spectatorii aflati imediat sub ei s-au ridicat atunci in picioare si au sarit sa-i bata. Bodyguarzii care ii aparau - erau doar patru! - s-au dat la o parte de teama. Ca sa nu-si ia bataie, ai nostri au fost obligati sa scandeze apoi Bastia pana la finalul partidei! Dar pe teren, dupa 2-1, nu s-a mai jucat fotbal. A fost macel. Intrau pur si simplu sa ne rupa picioarele. Cand dadeai in minge, trebuia sa te si feresti in acelasi timp. La cornere ne blestemam zilele, pentru ca ne calcau, ne dadeau coate pe unde apucau, ce mai, a fost teroare. Ne-au batut cu 3-2, dar ne-am calificat, iar la final tin minte ca ne baricadaseram in vestiarul nostru, beam sampanie in cinstea calificarii si tineam usa sa n-o sparga jucatorii lor, care dadeau cu pumnii si picioarele in ea! Oricum, unii ne mai luaseram niste pumni si niste picioare pe tunelul care ducea la vestiare. Parca il vad si acum pe Lacatus cat de suparat era, cred ca si-a luat atunci bataie cat pentru toata cariera!"

5. Dupa ce au trecut de Bastia, stelistii au reusit o noua calificare dramatica in 1997, in fata lui Fenerbahce. A fost 0-0 la Bucuresti, pentru ca stelistii sa invinga la Istanbul cu 2-1, prin golurile lui Militaru (min 10) si Ciocoiu (min 44)