Marele strateg al finalei nu e Pep. Caramavrov scrie despre marele strateg al finalei Champions League câștigate de Manchester City

Nu vreau să-i iau din merite spaniolului, care este un tehnician fenomenal, nu degeaba a ajuns la al treilea trofeu cucerit în cea mai importantă competiție intercluburi din Europa, dar el a avut totul, pe când italianul n-a avut mai nimic.

Guardiola întoarce banii cu lopata șeicilor, transferă tot ce vrea și ce-i mai bun de oriunde și oricând, pe când Inzaghi a primit un lot, nici foarte rău, dar nici excepțional, cu care a făcut senzație în Liga Campionilor. Inter n-a primit gol în cinci din cele șase meciuri din fazele eliminatorii (optimi, sferturi și semifinale) și a blocat mașinăria de goluri a lui City timp de 67 de minute, plus alte 20 și ceva după golul lui Rodri! 

Senzațională a fost și așezarea Interului în această finală. Aveam impresia că pe teren e un arici uriaș, care-și scoate cei 11 țepi, câte doi, câte trei, de fiecare dată când mingea era la bogații cetățeni, împingându-i mereu inapoi pe Haaland, Bernardo Silva, Grealish sau De Bruyne (atât cât a jucat). 

Au alergat mai mult decât băieții coborâți dintr-un joc pe calculator

E vorba de strategie, bineînțeles, și de accea îl consider pe Simone Inzaghi marele strateg al actualei ediții de Champions League, dar evoluția bravă a interiștilor vine și dintr-o pregătire fizică de excepție. Barrela, Brozovic și Di Marco au alergat de-au rupt pământul, compensând prin efortul extraordinar pe care l-au depus diferența de valoare a echipei lor față de cea a băieților coborâți parcă pe teren dintr-un joc pe calculator.

Și mai e ceva la Simone, omul căruia îi ridic această odă. L-ați observat, probabil, cum l-a încurajat pe Lukaku la intrarea acestuia pe teren: o îmbrățișare prelungă și doi pumni mobilizatori în spatele masivului belgian. Să știi să-ți montezi jucătorii, să le fii prieten, dar să te faci și respectat, să creezi acea conexiune electrică, să faci o echipă să vibreze 90 de minute din 90 și să joace exact ce-i ceri tu, asta înseamnă să fii mare antrenor.

Cât despre City, bravo lor, chiar sunt cea mai bună formație din Europa, dar ar fi fost chiar de râs dacă n-ar fi câștigat trofeul cu miliardele de euro curgând în ultimii ani ca petrolul din sondele qatareze.