Cum te pregatesti pentru un meci cu legende? Singurul cantonament in care se vine de buna voie si nesilit de nimeni

Viața de fotbalist e, în general, invidiată. Din ea se văd în afară în special bucuria trofeelor și banii câștigați. Puțini sunt cei care văd supărările, ratările, accidentările sau efortul pentru a ajunge sus, la trofeele și banii care să atragă invidia. Puțini sunt și cei care ajung acolo. Viața de fotbalist nu constă doar în meciuri, petreceri, mașini scumpe și femei frumoase. Viața de fotbalist înseamnă ani sacrificați, antrenamente grele, șanse puține. Zile și săptămâni petrecute departe de familie, în cantonamente. În locuri mai puțin spectaculoase, departe de stadion, cu program milităresc și efort uriaș pentru a prinde meciul cu tribunele pline și cu adversari de top. Într-o măsură, despre asta este vorba și la Meciul de Legendă.

32 de băieți se află în cantonament la Buftea. De fapt, în zona Buftea, pentru că – poate nu știți – baza FRF se află la cel puțin un km în orice direcție de orice formă de viață umană și de orice altă construcție. Sunt 32 de fotbaliști amatori care au intrat într-un program de profesioniști. Dorm acolo, se antrenează acolo de două ori pe zi, mănâncă împreună acolo și, în general, respectă tot ceea ce înseamnă viața de fotbalist în cantonament. Te-ai putea întreba “cine și cum i-a obligat? De ce ar face cineva așa ceva, de bună voie și nesilit de nimeni?” Motivul e simplu. Se cheamă “Meciul de legendă” și le oferă unor amatori șansa unică pe care n-o au mulți profesioniști, de a juca un meci pe Arena Națională, în deschiderea finalei Cupei României, în fața unor legende!

Acum, dacă îți place fotbalul și nu dai cu piciorul în minge ca atunci când te împiedici de-o bordură pe stradă, imaginează-ți c-ai putea avea în față următoarea echipă, pe Arena Națională

Ce ai face ca să joci meciul ăsta? Îmi pare rău, e târziu, știu că ai face orice, dar anul ăsta ai ratat ocazia. 32 de tineri care au participat însă la preselecții au prins unul dintre două loturi, selecționate de Emerich Ienei, respectiv Mircea Rădulescu. Acum, de marți, îndură rigorile unui cantonament adevărat, la Buftea, cu câte două antrenamente pe zi. De ce? Ca să joace Meciul de Legendă!

I-am vizitat joi, înainte de al doilea antrenament al zile, ca să văd cât de pe bune e pregătirea. Am ajuns cu jumătate de oră înainte de startul programat la ora 17 și, inițial, am crezut că am greșit locul. O liniște incredibilă stăpânea hotelul de lângă terenurile de antrenament. M-am convins că sunt la locul potrivit doar când am studiat parcarea. Numerele auto de Bihor, Mureș, București, Dolj, Bacău, Prahova, Dâmbovița, Iași, Argeș și Arad îmi confirmă că acolo s-au strâns băieții veniți din toată țara. În jurul orei 16:40 ies primii din camerele, străjuite de imagini ale Legendelor fotbalului românesc.

“Vă rog să nu umblați încălțați cu ghetele de fotbal prin hotel! Vă încălțați la teren, așa e regula”, se aude vocea gazdei lor. E obișnuită cu echipe care cunosc toate aceste mici detalii ce pentru “intrușii” în fotbal pot părea ciudate. “Cel mai greu le e să se obișnuiască să respecte ora fixă a meselor. Aici nu e ca la hotel, e regim de cantonament”.

La 17:00 fix, toată lumea e pe terenul de antrenament. Aproape toată lumea. Un întârziat e imediat atenționat de antrenorul echipei lui, Emerich Ienei. “Data trecută mi-ați dat 5.000 amendă, acum cât zmi dați?”, întreabă recidivistul. “Nici Tănase nu ia atât, măcar de mergeam în club”, se plânge imediat. Replicile sunt în glumă, dar regulile sunt serioase. Micile încălcări sunt excepția și par a fi cauzate doar de oboseală sau de lipsa obișnuinței unui program strict. “Orice antrenor ar visa să aibă asemenea jucători în cantonamente! Nu trebuie păziți nicio clipă!”, recunoaște Ienei. Începe scurta ședință dinaintea antrenamentului.

Cele două echipe stau în jumătăți diferite ale terenului. Ele sunt rivale la ora asta. Vineri seara vor juca între ele meciul care va decide cine prinde confruntarea cu legendele! Încă un motiv ca seriozitatea să fie deplină. Dau totul pentru a prinde “Meciul de Legendă”, dar unii vor învăța și ce înseamnă gustul eșecului. Exact ca marii fotbaliști. Finala dintre ei e programată vineri de la 16:45 și e transmisă în direct pe sport.ro.

Începe încălzirea. Va fi o ședință de pregătire mai scurtă, e a doua a zilei, iar fotbaliștii sunt totuși amatori, forma lor fizică nu e una de top. Antrenorii știu asta, dar nu-i menajează. Exercițiile sunt ca la o echipă profesionistă, poate doar mai scurte și mai puțin intense.

După un sfert de oră, se trece la minge. Bucuria amatorilor e la fel de mare ca la profesioniști când se întâmplă asta. Dar nu durează mult. “Ce faceți, dormiți? Portarii, nu v-ați trezit? Ultimii care termină exercițiul primesc pedepasă! Trei flotări!”, se aude vocea lui Mircea Rădulescu. Apoi se întoarce către mine și schimbă tonul: “Uite ce poftă au amatorii! Dacă ar avea așa și profesioniștii ce bine ar fi…”

Ultima jumătate de oră e rezervată jocului. N-au suficient timp pentru a închega relațiile de joc, așa că trebuie să profite de orice ocazie. Se pune osul, uneori poate prea mult. “Hei, nu vă accidentați, aveți un meci de jucat mâine!”, trebuie să li se aducă aminte regulat. Dimineață au făcut și vizita medicală pentru a fi siguri că sunt apți de joc. Unii gâfâie deja, află pe pielea lor ce înseamnă un antrenament serios, așa că antrenorii mai reduc din intensitate.

Antrenamentul se încheie, din nou ca la fotbaliștii mari, cu încercările artistice: lovituri libere, goluri din corner, șuturi în bară, orice pare imposibil, dar care îți poate demonstra măiestria. Orgoliul nu ține cont de palmares.

Cele două echipe fac și fotografia de grup. Separat. A doua zi vor juca meciul în care vor fi rivali, după câteva zile petrecute împreună în cantonament. Doar jumătate vor fi duminică, de la 19:30, în direct pe sport.ro, în “Meciul de Legendă”. Ceilalți sunt convins că-i vor susține din tribună. Spiritul de echipă se naște și el în cantonamente.

“Au o ambiție extraordinară, asta e marea lor calitate. Mă bazez și pe vârsta lor, că pot alerga mai mult. Deși, dacă mă uit la Belo sau la Tudorel, ei pot juca și astăzi la orice echipă de la noi”, constată Ienei. E seara în care se decide titlul în Liga I și fotbaliștii noștri vor urmări meciurile împreună. “Sunt din Iași, sper s-o bată pe Steaua diseară”, se aude o voce. “Mare greșeală ai făcut, nu trebuia să spui așa ceva fix de față cu nea Imi, nu crezi”, primește replica. “Eh, țin și cu Steaua”, vine replierea, în zâmbetele tuturor. Se face totul pentru a prinde echipa. Au ajuns până în cantonament, ar regreta enorm să nu joace. Jucătorii mai au zi să-și convingă antrenorii că merită să fie titulari, să stea cât mai mult pe teren.

Până la meciul cu Legendele au însă de trecut finala lor. Experiența de cantonament le rămâne însă pentru restul vieții. Pentru cel puțin o săptămână pot spune fără rezerve că au fost Fotbaliști Adevărați!

SURSA: Lucian Lipovan