10 idei după România - Grecia 0-1. Leo Badea: "Era pe vremuri un serial, Bulevardul Paulista!" / "El e un real câștig pentru națională"

de Leo BADEA

1. Rus fundaș central este un real câștig pentru națională. Aici trebuie să remarc curajul lui Edy. Postul de fundaș central este unul destul de expus. La fel ca și la portari se vede imediat orice greșeală pe tabela de marcaj. În general, antrenorii merg pe experiență pentru că nu vor să riște. Daca ne uităm în dauna cui a fost titularizat Rus, ar trebui să realizăm presiunea care a fost atât pe selecționer cât și pe umerii acestui copil. Rus a lăsat pe bancă un Burcă sau Nedelcearu, asta ca să nu mai amintim de cei neconvocați: Tamaș, Săpunaru sau Grigore. 

2. Dacă Rus este un mare câștig, ce ne facem cu COMISARUL Moldovan... Aaa, Chiricheș am vrut să scriu. Chiar nu remarcă nimeni faptul că meci de meci căpitanul naționalei comite greșeli de plasament, pase la adversari sau erori imense de marcaj? Câtă apă o să mai curgă pe Dâmbovița până cineva o să realizeze că nu are calitățile necesare pentru postul de fundaș central?

Câtă răbdare să mai avem? Chiar nu sesizează nimeni că este un real pericol pentru poarta noastră în poziția lui de ultim apărător? Englezii s-au lămurit relativ repede și l-au trimis la plimbare în Italia. În opinia mea, Chiricheș ar putea avea un randament mai bun la închidere. Un mijlocaș defensiv, asta îl văd și asta îi recomand și lui, și antrenorilor lui.

3. Naturaizarea lui Camora nu este un lucru pozitiv pentru noi. Nu cred că stăteam la capitolul fundaș lateral stânga atât de rău că nu puteam respira fără Camora. Mai repede afirm că nu ne ajută cu mai nimic apariția lui decât să mă entuziasmez în mod penibil că am naturalizat un portughez. 

Ca joacă Mario Camora sau alt fundaș stânga e tot una. Era pe vremuri un serial, Bulevardul Paulista. Acum avem la națională Bulevardul Camora.

4. Nu înțeleg cum un jucător ca Maxim, cu reale calități tehnico-tactice, care a jucat in Bundesliga și acum reușește să facă față cu brio unui campionat puternic ca cel turcesc, infinit mai puternic decât al nostru, se transformă într-un jucător insipid la națională.

Ori își pierde interesul, ori îl apasă prea greu numărul 10, un număr încărcat de istorie și pretenții. Cert este că îl prefer oricând pe Mihăilă in locul lui Maxim. La orice oră din zi sau noapte, fie vorba de fotbal in sală sau pe maidan îl prefer pe Mihăilă în dauna prețiosului Maxim. Chiar și rezervă la echipa de club mi se pare Mihăilă indispensabil echipei naționale.

5. Tănase nu este vârf. Pentru mine este foarte clar faptul că nu are calitățile necesare. Nici măcar de un număr 9 fals. Am remarcat de multe ori în meciul cu Grecia că iși părăsea pur și simplu poziția de vârf și cobora mult prea mult să intre în posesia balonului.

Lui Tănase îi place să joace combinativ. E jucător de mijlocul terenului. Nu-s de acord cu ideea că poate juca și vârf. Arta este aceea de a folosi jucătorul de fotbal în poziția unde dă randamentul cel mai bun. Nu cred în povestea asta cu hai să-l sacrificăm pe X să joace vârf că nu avem o soluție mai bună. Prefer un vârf care să știe abecedarul postului sau fișa postului, un vârf mai puțin valoros decât un mijlocaș valoros dar sacrificat pe o poziție care nu-l favorizează.Prea puține realizări în dreptul lui Pușcaș. Ce se întâmplă cu el este cred un caz de dezbătut, asta pentru că prea ușor s-a cufundat în mediocritate un jucător atât de promițător, la un moment dat.

6. Octavian Popescu a debutat ieri și mă bucur că a jucat cu dezinvoltura caracteristică vârstei.

Inocența aceasta pură l-a ajutat să nu simtă presiunea și stresul debutului. Pe Tavi îl iubește mingea iar el este indrăgostit de ea. Cred că încet și sigur se desparte de statutul de promisiune și devine o certitudine.

Exagerată ce-i drept comparația cu Dobrin. Aș îndrăzni să nu-l compar cu nimeni și să nu fac greșeala de a-l lăuda excesiv, dar să spun că Octavian Popescu nu e nici noul Hagi, nici noul Lupu sau alt jucător, ci doar un jucător cu certe calități pe numele său Octavian Popescu.

Am speranța că o să aibă o carieră frumoasă în fotbal și, chiar dacă nu e vreun Einstein în viața de zi cu zi, susțin cu tărie că inteligența și acea sclipire de geniu în fotbal a demonstrat că le are. Și încă ceva, este păcat să fie limitat în acțiuni fiind folosit ca jucător de bandă, ci ar trebui să i se exploateze la maximum abilitățile printr-o poziționare centrală ca a unui decar autentic.

Să nu uit un aspect foarte important. În momentul în care i-a fost anunțată intrarea, tot stadionul l-a primit cu aplauze de parcă ar fi fost ”salvatore della patria”, semn că fanii îl apreciază mult și că își leagă de numele său mare parte din speranțe. Tavi Popescu a dinamizat și revitalizat imediat atât jocul, cât și tribunele. Se vede de departe că e un jucător de o certă valoare și merită toată atenția noastră.

7.  Am remarcat, nu neapărat ieri, că suntem o echipă fără talie. Bine, nici ca popor nu suntem cine știe ce stejari, dar mă uitam la cei 3 din mijlocul terenului. Cicâldău, Bordeianu și Răzvan Marin, toți jucători destul de mici ca înălțime. Când mă gândesc la Rabiot sau Pogba pentru Franța, Busquets pentru Spania, ai noștri parcă sunt pigmei în comparație cu ei. Dacă tot suntem pitici, măcar iuți să fim, să circule mingea să ne încânte, nu să adormim ca în prima repriză cu Grecia. Apoi Bordeianu mi s-a părut total ieșit din formă. Neinspirat și temător, m-a făcut să tremur ori de câte ori era balonul la el. 

Pot să fiu sincer și să spun că cel mai mult mă deranjează în fotbal promovarea ideii că anumiți jucători sunt preferați doar pentru că sunt muncitori. Nu îl pune nimeni să sape șanțuri sau să facă tunele. Hai să renunțăm la șablonul ”e muncitor, domnule” și să-i cerem și să-l admirăm sau nu pentru fotbalul pe care îl prestează. Am o curiozitate. Bordeianu este mulțumit de prestația lui? A avut vreun moment în care ar fi dorit să se ceară afară din echipă?

8. Sistemul ales de Edy Iordanescu parcă este mai aproape de calitățile jucătorilor noștri. În lipsa unui număr 10 consacrat, fac o paranteză și spun că Tavi Popescu este viitorul număr 10 al naționalei, sistemul 4-3-3 este unul care ne ajută în acest moment să ne putem pune în valoare calitățile native ale jucătorilor noștri. Îl felicit pe Iordănescu pentru alegerea făcută.

9. Diferențe foarte mari în ceea ce privește evoluția echipei. În prima repriză fără vlagă, joc static fără nerv, fără ambiție și previzibil, iar repriza a doua total opusă. Diferențele acestea de exprimare ale echipei ar trebui să ne fie un semnal de alarmă. Poate să fie diferența de mentalitate și mândrie că reprezintă o țară? Cert este că naționala parcă a înviat când au intrat Tănase, Ivan și Popescu. Chiar și tribunele au reacționat diferit. 

10. Nu mă deranjează în mod excesiv faptul că am pierdut, ci faptul că n-am avut forță, arătăm ca o naționala fără preparator fizic. Tot ce a fost contact fizic am pierdut. Ai noștri parcă n-au mâncat la prânz și erau sleiți după o cură de slăbire accelerată - asta în prima repriză în special. Apoi ca mentalitate ne-am obișnuit să cerșim lovituri libere. Prea la orice contact fizic suntem imediat leșinați.

Prea mult suntem pe jos decât în picioare la duelurile fizice. Băieți, fiți bărbați și demonstrați-ne că înfrângerea cu Grecia nu este elocventă. Nu vă reprezintă și că a fost un accident. Capul sus, avem treabă cu voi, cu cine își dorește cu adevărat să joace – și multe speranțe ne punem în voi!