Am avut și noi o dată noroc. Cel mai mare noroc din istoria fotbalului românesc. Caramavrov scrie despre egalul uluitor scos de România în Elveția

„N-avem noi noroc!”, „Suntem cei mai mari ghinioniști!”. „Românul e prieten cu ghinionul!”Am auzit aceste șabloane de nenumărate ori după ce am pierdut dramatic anumite meciuri. Amintiți-vă de partida cu Danemarca și de cornerul lui Dorinel din 2003 sau de egalarea suedezilor în sferturile Campionatului Mondial 1994. Ca să nu mai vorbim de meciul cu Irlanda de Nord din 1985, de pe „23 August”!

Dar la Lucerna am avut cel mai mare noroc din istoria fotbalului românesc. Pentru că 88 de minute nici n-am îndrăznit să ne gândim la un egal. Elvețienii și-au arătat din start superioritatea. Impresia era că puteam să jucăm și cu 10 fundași, nu cu 6, cum a făcut Iordănescu echipa, și că tot ne-ar fi dat două „boabe” până la pauză. 

Imaginea naționalei din prima repriză a fost una deplorabilă, cu o atitudine fricoasă, de echipă mică, așa cum ne-am obișnuit în ultimii ani în majoritatea meciurilor, cu unele mici excepții. 

Inspirația lui Iordănescu, relaxarea elvețienilor

Ce-i drept, după pauză, ai noștri au intrat altfel pe teren, au avut mai mult curaj, au scos fundul din poartă și au început să pună ceva probleme. Asta și pe fondul unei relaxări a elevețienilor, explicabilă doar printr-o siguranță a scorului și a valorii. Murat Yakin și-a scos cei mai buni oameni, iar Iordănescu a avut inspirația de a-i băga pe Moruțan și Mihăilă, schimbând apoi acel sistem de echipă mică pe care l-a folosit 73 de minute.

Și au venit minunile produse de cuplul Moruțan – Mihăilă, două goluri care ne aduc un punct nesperat și poate nemeritat, dar ăsta-i fotbalul. Poate că aceste reușite vor schimba ceva în naționala României, poate că vom avea mai mult curaj gândindu-ne la aceste goluri, poate că vom încerca să jucăm și noi fotbal, și nu doar să ne ascundem după adversari.

Problemele fotbalului românesc nu s-au rezolvat cu acest egal miraculos, dar măcar putem schimba șabloanele de mai sus. Acum putem spune răspicat: „Avem și noi noroc!”, „Suntem cei mai norocoși!”, „Românul e prieten cu norocul!”.