Am luat un punct nemeritat. Israelienii ne-au făcut franjuri! Caramavrov scrie despre jocul fricos și lipsit de consistență al naționalei de fotbal

Mă declar dezamăgit de prestația tricolorilor din partida cu Israel. Mă așteptam la altceva în fața unui public senzațional, care mai crede în națională ca brand care aducea odată bucurie. 

Am fost foarte slabi în acest meci, niște petarde, fără niciun fel de talent fotbalistic, fără să arătăm ca o echipă care joacă pe teren propriu. Păi ne-au făcut israelienii franjuri, ciucurei, tăiței. Sincer, aș  fi vrut ca ai noștri să fie ăia in alb-bleu, să mă bucur și eu de un dribling, de niște pase filtrante, de o strategie ofensivă, de niște șuturi la poartă. Dar ai noștri erau în galben...

Ce-ai în cap, băi Pușcașe?

Păi ce să văd la băieții în galben? Freza lui Pușcaș? Tatuajele celorlalți? Apropo, ce-ai în cap, băi Pușcașe? Ce ți-ai făcut în cap? Ce ai gândit la faza aia când ai scăpat singur? Dar mai bine nu răspunde, nu spune nimic, ascunde-te, că noi am înțeles totul.  

Am înțeles de mult timp că sunteți modești, dar tot sperăm, ca toți cei care aproape au umplut Arena Națională. Sperăm să vedem niște bărbați curajoși, sperăm ca tricolorii noștri să aibă personalitate și identitate, sperăm să se transforme la fiecare meci din mielușei în lei. Dar iată că nu se poate.

Suntem modești, trebuie să recunoaștem asta și să ne reconsiderăm pozițiile, să mai terminăm și noi cu pretențiile. De la cine să avem pretenții?

Problema e în spate

Până la urmă, orice selecționer ar veni la națională nu ar avea ce să scoată de la băieții ăștia. Problema e în spate, în cei 10 ani de domnie ai găștii Burleanu, în care nu s-a făcut nimic, nu s-a construit nimic. Doar niște fotbaliști de carton. Teoretic, am mai avea nevoie de 10 ani ca să creștem o generație ca a Israelului, de exemplu, care ne-a tocat pe propriul nostru teren. Dar, am mai întrebat asta, cine s-o crească, cine să construiască?

În mod normal, cu echipa asta și cu jocul ăsta, n-avem cum să ne calificăm. Ar fi nedrept față de isrelieni, care joacă un fotbal modern, în viteză, plăcut ochiului. Să ne calificăm ca să ce? Să ne batem apoi cu pumnii în piept că am reușit o mare performanță? Să ne păcălim că s-a schimbat fotbalul românesc?

Nu s-a schimbat deloc, din păcate, și nici nu se va schimba în viitorul apropiat.