Au fost (și) mâinile lui până acum. Acum suntem la mâna Islandei. Andru Nenciu scrie despre marele câștig al naționalei
Nationala
România - Islanda 0-0 în penultimul meci din Grupa J a preliminariilor pentru CM din Qatar.
A avut mereu coloană vertebrală, nu a stat în genunchi. Și-a așteptat mereu rândul și l-a făcut pe marele Neuer să-i strângă mâna cu putere. E genul de sportiv care transmite emoție prin tot ce face. Prin parade, prin modestia specifică marilor campioni ai României, ca Doroftei sau ca Patzaichin. Prin inflexiunile vocii sau prin lacrimile ce i se încăpățânează de multe ori să nu-i părăsească pomeții răniți de crampoanele violente.
Apropiații l-au bătut la cap până i-au făcut cucuie să plece de la FCSB pentru a-și continua cariera în Europa generatoare de faimă și bani. El nu și nu! Și nu! Pentru că România e totul pentru el. S-a văzut asta de la debutul din Gruia din urmă cu patru ani și două zile și până când Gnabry s-a repezit asupra lui, la Hamburg, ca o felină disperată.
 (16).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=4959%2C3712%2C348%2C0&w=190)
A strâns din dinți și s-a ridicat pentru ca România să rămână cu speranțe pentru un Mondial după 24 de ani. Acum știe că ploaia de săgeți a vikingilor urmează să se abată asupra lui, dar se înarmează cu calm și răbdare. Își drege la imn glasul pentru ce va urma și, cu o voce ușor tremurândă, duce Deșteaptă-te române! până la capât.
Instalația de sunet amuțește și percuționistul de pe Steaua lovește sacadat în plasticul unei tobei care încasează demn fiecare bătaie de ciocan. Urmează o luptă grea. Florin știe că și în mâinile lui poate sta calificarea spre baraj. Și mai știe că nu e singur. Și nu numai asta. Are în minte toate cuvintele aspirate de la foști antrenori și scrijelite în minte. Are curaj și simț de anticipație. Dar mai are și noroc.
Lui Bjarnasson îi găurește retina în debut de meci cu echipamentul corai pe care-l poartă și scapă de o situația complicată. Zidurile cetății construite de Rădoi căzuseră. Încruntat ca Oliver Kahn în finalele cu trofeul pe masă, Niță își ceartă coechipierii. Cuvintele fostului său antrenor, Florin Tene, i se ciocnesc mereu în minte: "Comunică, vorbește, strigă la colegii tăi!"
Nu a uitat. O țară întreagă vibrează pentru Niță și pentru România. Se încheie o primă repriză fără mari ocazii la poarta lui Niță, dar structurile defensive ale cetății lui Rădoi sunt aproape sparte de nordici în debutul actului secund. Rând pe rând, Chiricheș, Rațiu și Ianis Hagi salvează din situații critice.
Niță s-a văzut puțin joi seara. Prin minutul 60 când parcă a vrut să-l imite pe Zoran Simovic de la Galata în meciul cu Steaua sau zece minute mai târziu când a ieșit bine la o centrare din flancul drept. De fapt, nici nu trebuia să iasă în evidență.
Tricolorii măcină în gol până în 90 plus 3 și rămân la mâna Islandei. Din nou la mâna Islandei. Rămânem cu un gust sălciu, dar speranțe mai sunt.
Dacă România a rămas cu șanse fragile pentru barajul spre CM i se datorează și lui Niță. Per total. Constant, portarul Spartei a fost cel mai bun în aceste preliminarii pentru România.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
