CUI I-E FRICA DE BAU-DAUM? Cum a ajuns Romania ca Monstrul Frankenstein si care e analiza COMPLETA a DEZASTRULUI de la nationala

Gabriel Chirea
[email protected]

La selectia ciudata si jocul gri-murdar de pe timpul lui Piturca si Iordanescu s-a adaugat o debandada care nu poate fi explicata prin argumente logice. Proiectul lui Daum si maniera in care il pune in aplicare ne duce cu gandul la monstrul doctorului Frankenstein, creat cu intentii nobile, dar care nu mai poate fi tinut sub control, aduce haos si durere, dar nici nu ne lasa inima sa ii punem capat zilelor.

FRF da impresia ca ii este frica ca Daum nu poate castiga aceste ultime meciuri din grupa, ca sa termine preliminariile pe locul 3 sau 4 si sa aiba motiv sa ii prelungeasca contractual antrenorului german pana in 2020. Oficialii par inspaimantati ca trebuie sa caute un alt tehnician cu un salariu mai mic si mai bine adaptat fotbalului romanesc. In plus, vazand ce "lovitura de imagine" au dat cu Daum, un somer de lux, care nu mai prinsese contract timp de 2 ani de zile din cauza scadalului in care a fost implicat, cu cocaina si dame de companiei, avem si noi o groaza teribila ca urmatorul selectioner ar putea fi, in cel mai rau caz, Doamne fereste!, un violator, un hot de buzunare sau un terorist. Sau ca va prelua functia Ionut Badea.

 Impresarii (agenti de jucatori, samsari de fotbalisti etc.) si cei care pana la venirea lui Daum dictau selectia la nationala par terifiati ca baietii lor, majoritatea de o valoare indoielnica, nu mai primesc scrisori de convocare. Ei nu mai pot sa fie "vopsiti" si sa fie prezintati in strainatate ca "internationali romani" si sa se incaseze comisioane grase de pe urma lor pentru o simpla semnatura pe contract.

Asa ca isi folosesc din plin relatiile si cunostintele ca sa ii sape la fundatie lui Daum prin orice metode posibile. Vechile si multele cercuri de interese machiavelice par sa fi fost acum inlocuite de unul singur, format din Daum, anturajul sau si cativa federali, care recomanda jucatori in strainatate pentru transferuri. Cum credeti ca au ajuns in Belgia Chipciu, Stanciu, Marin si Rotariu? Sa fi ajutat oare ca neamtul a antrenat pe Club Brugge si ca secundul Rudi Verkempinck e belgian?

Jucatorilor nu numai ca nu le este frica de Daum, dar par nici sa nu il respecte in mod special. Majoritatea par ca vin cu forta la nationala sa se odihneasca dupa efortul de la echipele de club, sa bifeze selectia si sa isi mentina statutul de international in cazul in care e nevoie pentru un transfer. Mare parte nu par constienti de onoarea care li se ofera, nu isi dau nici macar silinta sa afle ce vrea de fapt Daum de la ei, daramite sa si execute pe teren, iar altii au ajuns de mult la limita lor superioara, atata pot si atata fac, nu pot sa joace mai bine oricat de mult le-am cere. Intelegem ca exista lipsuri in sistemul de formare al fotbalistilor romani, asa ca nu mai cerem fineturi tehncie si tactice, dar am ajuns sa ne multumim sa vedem macar o nationala formata din jucatori agresivi si dornici de performanta. In schimb, avem niste jucatori ofiliti, plini de figuri si obraznici, unii dintre ei avand lipsuri mari atat ca fotbalisti, cat si ca oameni, cu atat mai afectati pe teren cu cat li se umplu conturile mai mult. Dar, pana la urma, probabil ca nu este vina lor in totalitate si sunt oglinda societatii care i-a format.  

Spectatorii sunt uluiti de faptul ca o echipa cu jucatori legitimati la echipe decente din strainatate, cu un staff alcatuit din straini, cu toate conditiile puse la dispozitie de federatie, de care (inca) se intereseaza fanii si sponsorii, poate sa joace atat de slab si sa fie atat de jos intr-o grupa mediocra, nici prea grea, nici prea usoara. Norocul actualei generatii, probabil, este ca nu reprezinta vreo tara din Africa sau America de Sud, pentru ca atunci chiar ar fi vazut ca public ostil nu inseamna doar niste fluieraturi...

Lui Gigi Becali nu ii este frica de Daum, dar pare extrem de iritat de tupeul germanului. S-au dus vremurile bune cand FCSB avea 7 selectionati la echipa nationala pentru un meci, acum trebuie sa se multumeasca cu doar 3. In plus, "briliantele" Alibec, Budescu, Tanase, Balasa sau Enache trebuie sa stea cuminti in galantarele de la club si nu in cele ale echipei nationale, iar pretul lor se devalorizeaza pe masura. Dar, daca patronul vicecampioanei a ajuns sa ureze ca echipa nationala "sa piarda cu 7-0, ca sa plece Daum", inseamna ca se teme totusi ca selectionerul antreneaza mai bine nationala Romaniei decat o face el la FCSB.

Ceilalti oameni de fotbal se impart in cei carora nu le pasa prea mult de Daum si cei care l-ar linsa public pe Daum in cercul de la centrul terenului Arenei Nationale. Ultima categorie e formata din fostii conducatori de geniu si arhitecti ai fotbalului romanesc actual - Mircea Sandu si Dumitru Dragomir, fostii membri acriti ai Generatiei de Aur indepartati din anturajul FRF dupa castigarea alegerilor de catre Burleanu, fostii selectioneri carora li se observa urma de saliva din coltul gurii la gandul ca ar putea prelua din nou nationala, fostii jucatori din generatia "lupilor tineri" care poftesc si ei sa antreneze nationala, oficialii cluburilor ai caror jucatori sunt ocoliti constant de selectioner, fostii jucatori cunoscuti al caror merit dupa abandonarea activitatii de fotbalist pare sa fie amicitia cu Bachus si ingurgitarea de hectolitri de ambrozie lichida sau microbistii care inca se mai uita in gura lor.

Presa e contrariata de Daum si de activitatea lui, pentru ca, pe de o parte, jocul si rezultatele sunt foarte slabe, pe de alta parte, omul e civilizat, are un discurs si un comportament decente si pare sa fi demolat vechile parti-pris-uri cu vechii corifei ai jurnalisticii, iar actiunile de promovare ale nationalei cu ocazia meciurilor sunt ireprosabile. De altfel, pentru reprezentantii presei, aceasta campanie de calificare a fost una ciudata, in care niciodata evolutia din teren nu s-a ridicat la gradul excelent de organizare a actiunilor dinaintea meciurilor, cand aproape toate antrenamentele au fost deschise, iar antrenorii si jucatorii au fost mult mai accesibili jurnalistilor si, implicit, fanilor. Asta in contrapartida cu perioada Lucescu jr. - Piturca - Iordanescu, cand accesul era permis doar 15 minute pentru a ascunde schemele si tactica revolutionare, iar "tricolorii" pareau mai timorati si supusi unui regim de cazarma. De aici si impresia ca multi dintre reporteri par stanjeniti pentru ca trebuie sa il intrebe pe Daum la fiecare conferinta de presa daca isi da demisia.

Daum-antrenorul cred ca e ingrozit ca rezultatele lui Daum-selectionerul nu il mai pot tine mult in functie, ca aventura a fost una exotica, dar prea scurta. Crescut cu rabdarea si profesionalismul din fotbalul german, el pare stupefiat de vulcanicul balcanism pe care l-a gasit la Bucuresti si pare sa lucreze cu o viteza in minus fata de niste oameni prea grabiti pentru el. Pare ca ar vrea sa ne spuna in fata ca avem asteptari prea mari, ca nu avem jucatori atat de buni pe cat ne place noua sa credem, ca altii sunt mai motivati, mai talentati si mai muncitori ca noi, ca cluburile romanesti din Liga 1 arata ca cele din Liga a 6-a germana, ca pe la FRF a trebuit sa mai completeze niste lipsuri, care nu tineau neaparat de meseria de antrenor, si ca, pur si simplu, suntem prea slabi si prea putin adaptati pentru fotbalul actual. Dar, cum nu este "jmecher", pare sa ne scuteasca de crudul adevar cel putin pentru inca o vreme.