"Existau așteptări imense despre direcția în care avea să ghideze nava amiral a fotbalului românesc"
Mircea Lucescu (79 de ani) și-a început aventura în antrenorat în 1979, când nu se născuse încă nici unul dintre actualii jucători ai naționalei. Cu o carieră extraordinară întinsă pe o perioadă de aproape jumătate de secol, care l-a dus de sub furnalele Hunedoarei până la revenirea nesperată pe banca "tricolorilor", via Italia, Turcia, Ucraina și Rusia, ultimul lucru la care te-ai aștepta de la marele antrenor român este să fie un conformist și să nu încerce să-și impună filosofia, orgoliul și flerul care l-au menținut ani la rând în rândul marilor tehnicieni ai Europei.
Suporterii naționalei și oamenii de fotbal din România au așteptat mulți ani revenirea acestuia pe banca echipei și aveau așteptări imense despre modul inovator în care avea să ghideze nava amiral a fotbalului românesc. Însă, la aproape 9 luni de la preluarea funcției, după o campanie bună în Liga C a Nations League și un început șontâcăit în preliminariile Cupei Mondiale din 2026, inovațiile întârzie să apară. Selecția și stilul de joc al reprezentativei noastre seamănă izbitor de mult cu cele din timpul lui Edi Iordănescu, iar rafinarea acestora și un progres sigur nu se întrevăd la orizont.
"Mircea Lucescu s-a dovedit prea conformist pentru bogata sa experiență profesională"
Deși i s-ar îngădui orice decizie despre care crede că ar aduce un beneficiu naționalei, Mircea Lucescu s-a dovedit prea conformist pentru bogata sa experiență profesională și pentru poziția în care se află echipa României. La fel ca precedenții selecționeri, "Il Luce" dorește să-și asigure un climat de lucru liniștit și încearcă să îi mulțumească prin selecția sa pe fotbaliști, patroni, impresari, suporteri, federali, jurnaliști, primari, părinți și conducători de club. O echipă a consensului național îți asigură liniște, dar rar îți aduce și atingerea potențialului maxim. Însă, spre deosebire de Contra, Rădoi și Iordănescu, mult mai puțin versați în această meserie, experimentatul manager a promovat foarte puțini jucători noi, deși cei care îi cunoșteau stilul de antrenorat mizaseră că acesta va fi chiar punctul lui forte.
După o campanie aproape perfectă de calificare la Euro 2024 și un turneu final cu rezultate decente, echipa națională nu are nevoie să se întoarcă la justificarea rezultatelor negative prin greșeli de arbitraj comise împotriva sa, fanii nu vor să audă declarații la alibi, conform cărora "San Marino e în creștere și au un program foarte bun pentru dezvoltarea fotbalului" și jucătorii trebuie să înțeleagă că selecția la naționala României este un privilegiu, nu un drept câștigat printr-o evoluție bună de acum 10 luni de zile. Actualii jucători nu au câștigat Europeanul, ca danezii în 1992 și grecii în 2004, și nu au ajuns încă la emulația stârnită de "Generația de Aur", așa că o calificare nu îți asigură locul la lot pe viață. Iar "Generația de Suflet" sună bine ca artificiu de marketing, dar de la "suflet" la "sufleu" e diferență mică.
Iar Mircea Lucescu trebuie să iasă din zona de confort asigurată de fostul selecționer, să inoveze și să taie în carne vie, dacă e necesar. În caz contrar, șansele de a ne califica la competiția găzduită și de SUA dispar la fel de repede ca acceptarea României în programul Visa Waiver.
Foto - Gabriel Chirea
