N-am mai jucat cu Cipru, Lituania și Kosovo, ci am dat de un adversar cam de valoarea noastră. Și au început să apară problemele. Acum, să fim sinceri, și Kosovo ne cam încălecase, și la Priștina, și la București, iar pe Lituania am descifrat-o destul de greu, pe final, prin minutul 87, în confruntarea de acasă.
N-am mai văzut naționala României jucând atât de modest de pe vremea când era antrenată de Contra, Rădoi sau Daum. Am avut impresia că băieții au fost toată săptămâna pe șantier sau au muncit pământul din jurul Casei Fotbalului, atât de epuizați mi-au părut din primul până în ultimul minut.
Până și lui Niță îi tremurau picioarele așa încât nu putea să dea o pasă de câțiva metri! Mihai Popescu și Burcă păreau doi băieți veniți la națională de prin Divizia C, fără conexiune, fără sincronizare, fără să se cunoască întrei ei, puși să joace cu forța în preliminarii mondiale.
„Avioanele” lui Stanciu
Stanciu a vrut mult, ca de obicei, dar nu i-a ieșit mai nimic. Nicio pasă sclipitoare de la un decar, iar șuturile s-au dus ca avioanele pe culoare de zbor diferite.
Răzvan Marin și Marius Marin - fără vlagă și ei, nici nu putem vorbi de viziune și imaginație. N-au existat la cei doi.
Iar în atac, Man a jucat în nota din ultima vreme de la echipa de club, adică fără realizări, în timp ce Tănase ne-a arătat din nou că e fotbalist de „călcâie”.
Și totuși, Louis Munteanu...
Și am ajuns la Denis Drăguș. Îmi pare rău pentru el, chiar îl consider un fotbalist foarte talentat. De fapt, nici nu e vina lui de data asta. Lucescu l-a forțat, pentru că nici n-a mai avut pe cine să forțeze după accidentarea lui Bîrligea. Nici nu mai zic nimic de Louis Munteanu, cică a ratat și el una mare la tineret, contra Portugaliei. Și, totuși, zic: dacă ar fi avut patru oczii, ca Drăguș, eu zic că ar fi dat un gol.
Dar n-avem voie să-l criticăm pe seniorul Lucescu, așa înțeleg că e curentul. Cine îl critică e lipsit de respect pentru acest om de aproape 80 de ani. Cu toată stima, consider că a greșit cu Drăguș. Nu-l recomanda absolut nimic pe atacantul lui Trabzonspor să fie titular contra Bosniei și, mai mult, să fie ținut în teren până în minutul 80.
Târziu, „nea Mircea”!
În plus, schimbarea de sistem a venit foarte târziu, în minutul 74, când Mitriță i-a luat locul lui Răzvan Marin. Echipa era deja în degringoladă, băieților nu le ieșise mai nimic, timpul se scurgea parcă prea repede, într-o dimensiune care nu ne avantaja.
Și peste toate acestea, am mai dat și peste acest olandez Makkelie, pentru care hențul în careu e în afara careului, iar apoi nu mai e henț deloc.
A fost o seară împovărătoare pentru noi și pentru „nea Mircea”. Ne-am dat seama că nu suntem chiar ceea ce ne credem. Totuși, sperăm. Sperăm să fi fost un accident nefericit, sperăm ca Man să-și revină, sperăm ca Bîrligea să nu mai fie forțat aiurea la echipa de club, sperăm ca Louis Munteanu să fie convocat, sperăm ca „nea Mircea” să fie mai inspirat în meciurile cu Austria și în returul din Bosnia, sperăm să vedem un portar din Serie A, că nu degeaba apără pe acolo, și o fac bine, Ionuț Radu și Răzvan Sava.
Încă sperăm să mai ajungem și noi la un turneu final de Campionat Mondial după o absență de 28 de ani...
.webp)
