OPINIE Gașca Burleanu a dat-o din nou în bară de la doi metri
Nationala
Caramavrov scrie despre eșecul lamentabil al federalilor în negocierile cu selecționerul care ne-a reînvățat să simțim românește.
E meritul lui Edi că am ajuns la Euro și că a retrezit în noi spiritul național. Chiar dacă unii l-au considerat pilos sau pus politic, el a tăcut și a încercat să construiască, într-un mediu ostil. Edi nu s-a simțit susținut cu fermitate de federali, care nici măcar nu credeau că selecționerul ales din lipsă de candidați va ajunge să aibă un asemenea succes.
Dacă Burleanu și Compania ar fi crezut în Edi, i-ar fi pus acestuia pe masă un contract de nerefuzat a doua zi după terminarea preliminariilor. Că bani sunt, i-a adus tot Edi prin această calificare, deci nu dădeau „de la ei”, cum se zice. Dar l-au luat la preț de matineu.
 (16).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=4959%2C3712%2C348%2C0&w=190)
Actualii șefi ai FRF nu au capacitatea asta, intelectuală, bănuiesc, să convingă un om care începuse o poveste minunată, care se dedicase pentru meseria lui, în primul rând, corect, dar și pentru a readuce România în lumea bună europeană. Pentru că noi acolo am ajuns după ani de chinuri și de încercări alături de selecționeri care nu și-au meritat locul, pornind de la Daum, continuând cu Contra și apoi cu Rădoi.
O națională făcută din nimic
Edi a făcut actuala echipă națională din mai nimic, din „bube, mucegaiuri și noroi”, cum zice poetul, nu a inventat mari fotbaliști, nici n-avea de unde, nici cum s-o facă, dar a mizat pe spirit, pe uniune, pe formarea unui grup și i-a îndepărtat pe cei incompatibili cu acest grup. Iar fanii au văzut asta, au simțit că băieții vor să-i reprezinte cu demnitate și că se bat cum pot și cât pot pentru ei și pentru România. Efectul a fost acea mare galbenă, plină de viață și de suflet de pe stadioanele Europeanului din Germania.
Faptul că Burleanu și ai lui n-au reușit să-l convingă pe Edi Iordănescu să continue ce a început este un eșec imens al actualului managemnet de la Casa Fotbalului. Ne întoarcem aproape de unde am plecat, în cazul în care sus-numiții nu găsesc cea mai bună soluție, iar eu mă îndoiesc de calitățile lor de manageri.
Dacă îl iau în discuție pe Mutu, atunci ne-am dus pe copcă. Nu îl legitimează nimic pe fostul Briliant să fie selecționer, chiar nimic.
Hagi e greu de urnit din drumul pe care l-a început cu Farul, iar Dan Petrescu e cusurgiu fără cusur.
Ce riscăm cu Chivu?
Singura soluție viabilă, dar pentru asta trebuie să ai cojones, ceea ce nu a arătat Burleanu până acum, este Cristi Chivu. Știu ce ziceți, că nu are experiență la nivelul ăsta, dar experiența de la Inter, și ca jucător, și ca antrenor la Academia acestui mare club face mai mult decât „descălecările” sporadice ale fostului său coleg de națională la Rapid și CFR.
Până la urmă, ce am risca dacă ar fi numit selecționer Cristi Chivu? Oricum nu am mai ajuns la Mondiale din 1998 și oricum nu garantează niciun alt nume de antrenor că vom ajunge acolo în 2026. Măcar fostul căpitan al naționalei știe care-i treaba sub tricolor.
Ar fi un nou început și pentru el, și pentru noi, și pentru România. Spiritul ni l-a readus Edi, Cristi trebuie să-l țină treaz.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
