Iordănescu rimează perfect cu România! Mihai Mironică, după numirea lui Edi la echipa națională

M-am săturat de prețioși care nu vor să fie selecționeri, dar țipă să fie curtați pentru această poziție. Edi Iordănescu și-a dorit să fie antrenorul naționalei, și-a dorit chiar foarte mult acest lucru și asta s-a văzut și în felul în care au decurs negocierile cu FRF: simplu, la obiect, cu ținte precise, câștigarea grupei din Nations League și calificarea la EURO.

Cornel Dinu spune că Edi Iordănescu a fost instalat în urma unor uneltiri politice. Mda, deci prietenul lui Ion Iliescu, numit selecționer când Iliescu era președintele țării, numit și în funcții guvernamentale în aceeași epocă, acuză de influențe politice această alegere a lui Iordănescu…

Edi Iordănescu a fost numit selecționer după negocierile FRF cu alți 4 antrenori care nu au dorit sau nu au putut sau s-au codit cu aere de superstaruri neînțelese. Iordănescu a fost alegerea naturală: are deja performanțe decente, are vârsta energiilor maxime, cunoaște în profunzime fotbalul nostru, are un discurs coerent și o abilitate de a construi un vestiar sănătos. Sigur, nu are un CV precum cel al unui Mircea Lucescu, dar la ce dezastru a trăit naționala Turciei cu Lucescu selecționer vedem că se poate eșua și cu un salariu milionar.

Împotriva lui Edi Iordănescu este invocată mai ales “lipsa de experiență”. Iordănescu devine însă selecționer la vârsta la care Victor Pițurcă ajungea pe această poziție și ne califica la EURO 2000. Ca să nu mai zic de exemplul lui Mircea Lucescu, instalat mult mai tânăr la națională, tot cu mare succes.

Iordănescu nu este nici ultra-ofensiv precum Rădoi și nici ultra-defensiv precum Pițurcă. Edi Iordănescu ne va propune calea de mijloc. De regulă, asta e calea cea mai potrivită, cheia în fotbal fiind găsirea echilibrului dintre atac și apărare.

Bine, cu Iordănescu nu vom avea faimoasele trialuri ale lui Boloni. Păcat, am fi fost și noi unici în lumea fotbalului cu ceva.