OPINIE Mai mult rele, dar și câteva bune după România – Columbia 2-3. Caramavrov analizează prestația tricolorilor după meciul amical cu sud-americanii
Nationala
România - Columbia 2-3.
De la 3-1 în 1994, la acest 2-3 în 2024 e o prăbușire a naționalei nu neapărat ca rezultat, ci în primul rând ca nivel de joc. Columbienii sunt tot pe acolo, puternici, spectaculoși, cu jucători la echipe din campionate puternice, în timp ce noi am decăzut din toate punctele de vedere, ca valoare individuală și de grup, ca forță și exprimare.
A venit bine acest amical împotriva Columbiei conduse din teren de superstarul lui Liverpool Luis Diaz. Ne-a readus cu picioarele pe pământ. Nu, nu suntem o echipă mare, aproape că uitaserăm după calificarea la Euro sau ne prefăceam că suntem.
.jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=3438%2C2569%2C0%2C0&w=190)
Câțiva dintr-ai noștri joacă prin modestele campionate din țările arabe, cei din Europa freacă băncile de rezerve, iar cei din campionatul intern, considerați vedete la noi, nu prea fac față unor astfel de confruntări la nivel de naționale.
Ce-am văzut rău în jocul alor noștri:
1. Le „vindem” gratis mingea adversarilor de prea multe ori ca să nu ne taxeze. Le dăm cadouri, pentru că nu avem capacitatea să jucăm modern, ieșind cu mingea la picior din preajma careului nostru de 16 metri. Dacă facem la fel și cu Belgia la Euro, ne luăm peste trei.
2. E nasol că ne apărăm cu un fundaș, Burcă, aflat în alt ritm decât cel european. Să fiu sincer, mi-a plăcut mai mult Nedelcearu, dar i-aș da șanse și lui Racovițan. Dacă te-ai calificat cu Burcă titular, asta nu înseamnă că trebuie să mergi pe mâna lui orice-ar fi.
3. Și mai supărător e că liderul nostru, căpitanul Stanciu, își face mâna (citește piciorul) în același campionat modest din Arabia Saudită. Mai lăsați-mă cu vedetele de acolo, multe sunt în prag de pensionare.
4. Din păcate, și Răzvan Marin, care joacă totuși în Serie A, a părut pierdut în spațiu, amețit de viteza de joc debordantă a columbienilor.
5. Noi ne-am lămurit încă o dată, după jocul cu Irlanda de Nord, că Pușcaș nu e de națională, însă nu și selecționerul. Mai rău este că nici Alibec nu e prea departe de Pușcaș. Greoi, mai mult cu spatele la poartă, vine și el din „puternicul” campionat qatarez.
Am jucat noi cu Burcă, Stanciu și Alibec în preliminarii, dar la Euro ne mănâncă Belgia și Ucraina dacă-i folosim pe cei trei.
Ce e de bine:
1. Man este într-o formă extraordinară, probabil e cel mai bun jucător al nostru în momentul de față. În jurul lui trebuie să se facă echipa.
2. Excelent a intrat Hagi în ambele partide de pregătire. Se simte foarte bine la națională, își asumă rolul de lider, de marcator, de pasator, de coordonator. N-avem altul ca el din punct de vedere al spiritului pe care-l arată. Se vede că a crescut în paradigma asta a respectului față de națională, că a moștenit dragostea pentru tricoul tricolor de la taică-su și că face tot ce-i stă în putință să joace cât mai bine atunci când e băgat pe teren. Nici el nu cred că ar trebui să lipsească din primul 11 la turneul final, indiferent dacă va juca sau nu până atunci la echipa de club.
3. Drăguș ar trebui să fie folosit ca atacant central. E peste Pușcaș și Alibec. Mai implicat, mai pe poartă, mai generos în efort. Însă Iordănescu îl vede extremă.
4. Cred că stăm bine și la postul de portar. Și Niță, și Moldovan pot fi oricând în primul 11. Dau siguranță, au reflexe, nu am un favorit între cei doi, dar, probabil, va fi folosit cel de-al doilea, ținând cont de faptul că a apărat foaret bine în preliminarii, dar și pentru că e al doilea goalkeeper al lui Atletico Madrid, chiar dacă nu are prea multe șanse în fața lui Oblak.
5. Mi-a plăcut forcing-ul de final al băieților noștri, chiar dacă adversarii rămăseseră fără Luis Diaz și James Rodriguez, înlocuiți. Chiar și acel gând că am mai putea egala când mai erau câteva zeci de secunde, cu mingea dusă repede la centru. Asta înseamnă că începem să ne formăm o mentalitate de luptători, că încercăm să facem mai mult decât condiția noastră. Și asta ne va ajuta la Euro.
În concluzie, să fim realiști, să ne băgăm mințile în cap: nu ne-am transformat într-o forță fotbalistică. Avem la dispoziție mulți jucători modești, fără meciuri în picioare, fără un nivel înalt al competițiilor în care joacă, dar putem măcar să încercăm să nu ne facem de râs. Luând exemplul lui Hagi, bazându-ne pe forma lui Man și având înceredere în cel mai bine cotat fotbalist român, Drăgușin.
VIDEO Nicolae Stanciu, după România - Columbia 2-3
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
