Mesaj către Edi Iordănescu: Oamenii sunt liberi să spună ce vor. Florin Caramavrov, după Israel - România 2-2

de Florin CARAMAVROV

În primul rând, oamenii sunt liberi să spună ce vor, de-aia e democrație. Nu mai trăim în comunism, să ne cenzurăm reacțiile și nici nu mai putem avea o gândire comună, inoculată de la Centru. Cu un amendament: ne spunem părerile fără să jignim. Capetele pătrate care au reacții de acest gen sunt excluse din ecuație.

Așadar, penztru Edi: critica e constructivă, poate a devenit deja un șablon, dar asta e realitatea. Orice părere trebuie luată în considerare, indiferent că ea este exagerată sau nu, dar, repet, fără insulte. Iar apoi, Edi Iordănescu are capacitatea și experiența să selecteze exagerările de păreri competente. Nu cred că rolul selecționerului este acela de a-i trage de urechi pe cei care își exprimă o opinie în mediul online sau audio-vizual. 

Impresia mea după discursurile selecționerului din ultimele zile este aceea că pare preocupat prea mult de intervențiile unora sau altora. El trebuie să fie atent la mesajele care i se transmit, dar nu trebuie să se lase copleșit de critici sau de presiuni. Acestea au existat și vor exista tot timpul.

Cred că Edi trebuie să vorbească mai mult despre munca lui, despre ce a făcut bine la națională în perioada asta scurtă, dar și despre ce nu a mers din punct de vedere tehnico-tactic. 

„Nu vreau să apelez la alibiuri și rog presa să nu o facă nici ea”, a transmis selecționerul înaintea partidei din Israel, după care a vorbit foarte mult tocmai despre alibiuri și motive. Era clar că evenimentele care s-au derulat în cantonamentul naționalei, cu atâția jucători gripați, vor influența  desfășurarea normală a activității selecționerului și a celor rămași în lot. Trebuie să fii chiar răuvoitor ca să nu-ți dai seama de asta. Așa că nu trebuia să aud prea multe explicații de la antrenor. Nici înainte, nici după meci.

Hai să vorbim despre ce a mers bine, mai întâi, despre implicarea foarte bună a tinerilor care au intrat și care pot fi soluții pentru meciurile din Liga Națiunilor și apoi din preliminariile europene. Să spunem că România și-a creat câteva bune ocazii în prima repriză a partidei cu Israel și că a înghesuit Grecia în propriul careu în partea a doua a confruntării de la București. Să vorbim despre disponibilitatea la efort a lui Olaru și a lui Marius Marin, despre inovația, probabil a lui Edi, cu avansarea la recuperare a lui Chiricheș, din care a ieșit și golul de 2-0 împotriva israelienilor, dar și alte ocazii. 

Apoi, putem trece la „negative”. Lipsa de inspirație a selecționerului în privința lui Ivan, care nu se simte deloc bine în postura de atacant central. Am văzut-o și la echipa lui de club, când a fost folosit acolo. Putem aduce în discuție convocările lui Toșca și Maxim, primul depășit la mai multe acțiuni ale gazdelor de marți seara, al doilea – fără realizări la națională în ultimele multe meciuri.

Putem dezbate diferențele de nivel între reprizele din ambele amicale disputate în ultima săptămână, moliciunea jocului din prima parte a partidei cu Grecia, când ne-am mișcat la nivelul anilor 80-90, și vorbesc în primul rând despre viteza de joc. Bineînțeles că aici nu e vina lui Edi Iordănescu, dar măcar știe acum la ce trebuie să lucreze. Mingea trebuie să circule mai repede, altfel suntem previzibili și nu putem crea superioritate și, implicit, ocazii de a marca. 

Sunt multe de pus la punct și de discutat, așa că îi sugerez lui Iordănescu să separe criticile constructive de cele răutăcioase. Își pierde timpul și energia răspunzând tututror reacțiilor, unele posibil tâmpite. Avem nevoie de un antrenor care să se capaciteze sută la sută asupra îmbunătățirii jocului, a selecționării celor mai în formă jucători români și a așezării acestora într-un format care să le pună în valoare calitățile. Sunt convins că Edi va reuși să schimbe ceva.