OPINIE România, hop, hop, hop! Cu ce rămânem după calificarea la Euro. Caramavrov scrie despre noul refren național și despre plusurile acestei campanii

Chiar nu mai vreau să mă gândesc la jocul slab din primele meciuri, la noroc, la conducători, la veșnicele noastre probleme. Haideți să ne bucurăm, fraților, cei care iubim acest sport și cei care am iubit naționala. Haideți să nu mai fim pesimiști, să nu mai repetăm continuu că ne vom face de râs la Euro, că nu jucăm nimic, că ne-a salvat Horațiu.

Să vedem ce a fost pozitiv și cu ce rămânem după această calificare.

1. O echipă națională pe care o așteptam de vreo 20 de ani, ca spirit, nu neapărat ca valoare. Băieții au cântat într-un singur glas la final „România, hop, hop, hop”, așa cum au jucat ca un singur suflet în meciurile cu Israel și Elveția. 

Se vede, dom'le, că sunt uniți, se vede că simt emoție pentru tricolor, pentru public și, chiar dacă mulți dintre ei nu au un nivel valoric măcar apropiat de al elvețienilor, au compensat cu toții prin luptă și prin efortul imens pe care l-au depus. Și-au depășit limitele, cum se spune. Au fost mai buni decât au sperat chiar ei înșiși.

2. Un selecționer în care foarte puțini oameni din fotbalul românesc și dintre suporteri au avut încredere. Dar Edward Iordănescu a fost imperturbabil, biciut permanent de critici, a rezistat, și-a impus concepția tactică și concepția spirituală despre națională, despre o echipă unită și performantă. Și a reușit prin consecvență, prin studiu, prin observație atentă, prin alegerea unor colaboratori care l-au ajutat foarte mult, și mă refer la staff-ul lui, despre care nimeni nu prea vorbește, din păacte.

3. Câțiva jucători care au crescut ca valoare și datorită muncii lor, dar și datorită vârtejului național în care au intrat. Tricolorul le-a dat forță, încredere și un moral puternic. Au impresionat și cred că vor fi baza naționalei și la turneul final: Moldovan, Rațiu, Drăgușin, Burcă, Hagi, Drăguș. Bineînțeles că toți cei care au jucat în această campanie merită felicitări.

4. Publicul, care aștepta echipa asta de atâția ani, a revenit la prima și, de fapt, la permanenta iubire, Naționala. Chiar dacă au mai fost supărați pe jocul de multe ori modest al primei reprezentative, fanii au uitat tot și s-au apropiat din nou de aceasta, pentru că își doreau performanță, își doreau să ajungem din nou la un turneu final, visau să batem din nou o echipă de primă urnă valorică, așa cum a fost Elveția în această grupă.

Concluzionând, a ieșit mai bine decât speram. Suntem la Euro, nu mai stăm ca fraierii la televizor, va fi important de acum încolo și ce construim și ce dezvoltăm în interior pentru a reveni, realmente, în lumea bună a fotbalului. 

Până atunci, să ne bucurăm din tot sufletul pentru această calificare și să strigăm într-un glas cu băieții: „România, hop, hop, hop!”