OPINIE Să nu ne-o luăm în cap! Mai e mult până la Mondiale!

Urlă televizorul, de parcă ne-am fi calificat deja la Mondiale. Toată lumea e supermegaentuziasmată de succesul categoric din Kosovo, dar haideți să ne liniștim un pic. Suntem în Divizia C a fotbalului european în Nations League, să nu uităm asta, jucăm cu naționale din lumea a treia, cum este și această Kosovo, o echipă incomodă, dar limitată. Și mai întâlnim Lituania și Cipru, două reprezentative care termină de obicei pe ultimele locuri ale grupelor preliminare europene sau mondiale.

Bineînțeles că există și motive de optimism. Naționala României a câștigat la capitolul încredere datorită participării la Euro, Iordănescu a format grupul unit, despre care se tot vorbește în fotbalul modern, avem în sfârșit câțiva jucători-pilon în primul 11, care evoluează în campionate importante, și mă refer în primul rând la Man, Mihăilă, Răzvan Marin și Drăgușin. Sunt multe aspecte pozitive, corect, în jocul echipei. Mai ales în repriza a doua, ai noștri au ridicat nivelul, probabil și la indicațiile experimentatului Lucescu. 

În meciul contra Kosovo, și-au arătat clasa Man și Mihăilă, nu degeaba au bătut Milanul în Serie A. Răzvan Marin a părut mai sigur pe el, pe posibilitățile lui fizice și tehnico tactice, Marius Marin a fost chiar mai util decât de obicei la recuperare și în destrămarea acțiunilor adverse, Drăgușin este tot mai stăpân pe situație.

Cu echipele mari, nu prea mai mirosim fotbalul

Dar, repet, să fim raționali și să nu uităm unde ne aflăm. Ne-au arătat Belgia și Olanda. Acolo este fotbalul, iar noi nu prea l-am mirosit când am jucat cu acestea două. Iar în preliminariile Mondiale vom da, sută la sută, de astfel de adversari.

Până atunci, e bine că ne antrenăm cu oponenți de genul Kosovo sau Lituania. Să ne facem mâna, băieții să fie tot mai încrezători datorită victoriilor pe care sperăm să le obțină.

Noroc că bătrânul Lucescu știe foarte bine că până în America e drum lung. Avem nevoie de constanță, de același entuziasm meci de meci, de jucători lucizi și implicați care vin de pe bancă. Și mai sperăm să-i vedem crescând și pe câțiva băieți de la tineret, pe Sava, Louis Munteanu, Grameni sau Borza.

Și apropo de nea Mircea, e impresionant să vezi cum un om de aproape 80 de ani își mai găsește motivația și energia pentru a duce România acolo unde fotbalul nostru are interzis de 36 de ani. Ar fi prea frumos ca el să își încheie cariera așa cum și-a început-o: cu o calificare la un turneu final, de data asta mondial. Doamne-ajută!