INTERVIU Ștefania Vătafu a jucat peste 100 de meciuri pentru națională: "Mi s-a strigat să mă duc la cratiță, dar nu m-am descurajat"
Nationala
Fotbalista de la Anderlecht a fost premiată de Răzvan Burleanu, președintele FRF, înaintea amicalului cu Cehia.
Ștefania Vătafu (29 de ani) a trecut de borna celor 100 de meciuri jucate pentru echipa națională feminină a României. Performanța ei a fost celebrată înaintea meciului amical cu Cehia, desfășurat pe Stadionul Arcul de Triumf, iar ea a primit un tricou inscripționat cu 100+, o plachetă și un buchet de flori din partea lui Răzvan Burleanu, președintele FRF, în aplauzele publicului și colegelor de echipă.
Apoi, ea a fost una dintre cele mai bune jucătoare ale trupei lui Cristi Dulca, alături de Camelia Ceasar, Florentina Olar, Teodora Meluță, Mihaela Ciolacu sau Ioana Bortan. Vătafu evoluează ca mijlocaș central, e originară din Rm. Vâlcea și a fost legitimată la CFF Clujana (2007-2010), Olimpia Cluj (2010-2018), UD Granadilla Tenerife (2018) și RSC Anderlecht Bruxelles (2018-2022).
Cum te simți după ce ai trecut de borna celor 100 de meciuri jucate pentru echipa națională?
Mă simt onorată și foarte mândră. E o mândrie întotdeauna să joc pentru echipa națională. Am atins o bornă incredibilă și sper la cât mai multe selecții. Chiar am făcut și o glumă, că sper să ajung la 200 de meciuri pentru România. Să vedem dacă o să pot juca atât, dar vor fi mai multe meciuri, începe și Nations League... Sunt foarte fericită, sunt mândră că reprezint echipa națională, sunt mândră că am atins borna de 100 de selecții.
Mai ții minte prima selecție, primul meci jucat pentru România?
Da. A fost în 2009, împotriva Belgiei. Culmea, acum eu joc în Belgia, la Anderlecht. Am jucat foarte puțin atunci, nu știu dacă am jucat trei minute. Dar a fost debutul meu și nu l-am uitat. Nu am cum.
Cum a fost drumul tău în fotbal? Pentru că ai început să joci când fotbalului feminin nu i se dădea atâta atenție.
Când am început eu, nici nu știam că există fotbal feminin în România. Eu am început fotbalul la un club de băieți, în Vâlcea. De la vârsta de nouă ani, am jucat cinci ani alături de băieți, iar la 14 ani am făcut pasul către Clujana și apoi am trecut la Olimpia Cluj. Am mai încercat și alte sporturi. Am încercat să fac atletism, dar nu am stat foarte mult, o lună, și am zis că nu-mi place. Am mai jucat handbal, dar la înălțimea mea... Ce să fac la handbal?
Au fost multe obstacole pe parcurs?
Da și nu. Am avut sprijin din partea familiei și a prietenilor, întotdeauna. Mă frustra, atunci când auzeam că fotbalul nu e pentru fete, că trebuie mergem la cratiță. Dar nu m-au doborât aceste lucruri, nu m-am lăsat descurajată, am luptat în continuare și am avut oamenii potriviți lângă mine, care m-au încurajat. Acum am ajuns la o echipă și într-un campionat unde nivelul este mai bun decât la noi. Mă simt foarte bine, am ajuns la al cincilea sezon în Belgia, să vedem ce se întâmplă în sezonul următor. Pot să spun că m-am dezvoltat foarte mult la Anderlecht și mă simt foarte apreciată.
Cum vezi anul 2023 pentru echipa națională feminină a României?
Acum avem o perioadă doar de amicale, în care putem să pregătim ceea ce vrem să jucăm, cum vrem să dezvoltăm naționala și cum vrem să arătăm în partidele din Nations League. Acum avem mai mult șanse să ne calificăm la turnee finale, la Euro 2025 și CM 2027, odată cu introducerea acestei competiții. Trebuie să tragem tare, să ne antrenăm, să fim concentrate la fiecare partidă. Vrem să realizăm surpriza pe care o așteptăm de atâta timp.
Cine se califică primii la Mondial, voi sau băieții?
E greu de spus, e o întrebare grea. Sincer, nu știu. Eu aș vrea să ne calificăm ambele naționale. Cred că la naționala feminină și la cea masculină se muncește mult și încercăm să ne calificăm de fiecare dată. Există ambiție pentru rezultate, există interes din partea jucătorilor și jucătoarelor, dar nu ține doar de noi, nu jucăm singuri. Toți vrem să ajungem acolo, la turneele finale.
În afara fotbalului, ce hobby-uri și activități ai?
Am terminat facultatea de educație fizică la Cluj. Ca hobby-uri, urmăresc podcasturi, ies în oraș la plimbări, merg mult cu bicicleta, mă uit la filme. Acum fac anumite cursuri de dezvoltare, de exemplu, de educație financiară, de consilier sportiv. Am făcut cursuri din mai multe domenii, ca să văd ce îmi place. Până acum, fotbalul mi-a fost job-ul, dar vreau să văd ce îmi place și în afara fotbalului. M-am gândit și la o carieră de antrenoare, după cea de jucătoare, mai ales că fotbalul feminin este într-o continuă dezvoltare în România. E mai mediatizat, e mai apreciat, ceea ce îmi dă încredere că poate ajunge la un nivel înalt și în România. Dar deocamdată mă concentrez pe cariera de jucătoare.
Cum te vor sărbători colegele, după meciul cu numărul 101? La băieți se spune că se dă o bere...
(râde) Vom vedea la hotel.
Foto - Gabriel Chirea
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
