OPINIE „Băi, băiatule”, Edi Iordănescu e mai bun decât Daum, Contra și Rădoi la un loc! Caramavrov scrie despre selecționerul contestat care a dus România la EURO
Nationala
„Băi, băiatule”, vorba unui fost mare jucător român, „Iedi” ăsta pe care l-ați contestat mulți și pe care l-ați atacat uneori cu perversitate, ne-a calificat la Campionatul European. Chiar cu un meci înainte de terminarea preliminariilor!
Așa, poticnit, cum am jucat uneori, strângând din dinți, mai târâș, mai pe coate, am ajuns pe primul loc înaintea ultimului meci din grupă!
Nici mie nu mi-a plăcut actuala națională în multe partide, am căutat și eu greșeli de tactică, de schimbări, dar Edi a lucrat cu ce a avut la dispoziție. În niciun caz nu putea inventa jucători și nici nu avea timp să aștepte să se nască încă un Hagi.
 (16).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=4959%2C3712%2C348%2C0&w=190)
Noul Hagi, decisiv în meciurile decisive
Dar l-a avut, totuși, pe Hagi junior, un alt mare contestat al națiunii române. Normal că Ianis nu e Gică, nici nu vom mai avea curând un jucător ca taică-su, dar cel mic a venit totdeauna cu sufletul deschis sub tricolor, a și spus-o că simte un fior când joacă pentru națională. Iar Ianis a fost decisiv în aceste ultime două confruntăro, cu Andorra și cu Israel: gol, pasă decisivă și penalty scos în primul dintre acestea, apoi golul victoriei din seara asta.
Revenind la Iordănescu, în seara asta și-a dat examenul de maturitate și l-a absolvit cu nota maximă! A simțit excelent primul 11, cu acest Pușcaș pe care eu nu-l mai vedeam nici prin apropierea naționalei, în nici un caz convocat sau, cu atât mai mult, băgat titular. Și i-a ieșit selecționerului! „Cel mai slab jucător din Serie A”, cum au remarcat israelienii, a egalat la 1 într-un moment în care ne gândeam deja că vom vedea iarăși doar de la televizor un turneu final.
Per ansamblu în aceste preliminarii, i-a ieșit și cu Screciu la mijloc, cu Rațiu pe dreapta, cu acest tânăr senzațional Radu Drăgușin în centrul apărării sau cu Horațiu Moldovan, pe care nu l-a mai scos din poartă, deși acesta avea concurenți pe măsură.
Prieteni și luptători
Apoi, Edi a reușit să formeze această uniune între jucători, pe care n-am mai văzut-o la naționalele antrenate de Daum, Contra și Rădoi. I-am observat pe băieții care au intrat pe teren cum s-au încurajat reciproc, chiar și când unul dintre ei greșea, cum s-au dublat în fazele grele, cum s-au scos unul pe altul, cum au cântat imnul, cum au simțit românește, cum au câștigat și cum s-au calificat. Ca niște adevărați prieteni.
Concluzionând, Edi Iordănescu e antrenor, e selecționer, e tactician și creatorul unei naționale care nu ne dă afară din casă pentru a merge la Universitate, dar care ne-a scos în Europa într-un moment în care fotbalul românesc, per ansamblu, e la pământ.
Bravo, Edi! Bravo, România!
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
