OPINIE „Tricolorul” care gândește în spaniolă și traduce în română. O poveste despre adaptare, muncă și răbdare
Nationala
Un jucător atipic pentru fotbalul românesc, Rațiu traversează cel mai de succes moment al carierei, la 25 de ani. A impresionat Spania, după ce l-a depășit la viteză pe Vinicius, și devine un punct fix în banda dreaptă a apărării României. Până acum doi ani, un post care părea „rezervat” lui Cristi Manea și pe care îl țintea tânărul Alexandru Pantea, de la FCSB, beneficiar al unui lobby intens din partea conducerii echipei sale.
Adaptarea
Născut la Aiud și mutat la doar șase ani la Aguaviva, un sat cu circa 600 de oameni din provincia Teruel, din Spania, Andrei Rațiu a fost pus mereu în situația să se adapteze. Iar și iar. A început să joace fotbal de mic, numai că în satul său din Aragon nu exista o echipă de 11 contra 11. Așa că a jucat în sală, timp de doi ani.
 (16).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=4959%2C3712%2C348%2C0&w=190)
Apoi s-a dus la Andorra CF, un club tot din provincia Teruel, aflat la 30 de kilometri de casă. Nu mai bătea mingea în sală, ci trecuse la fotbalul în 7! Abia în 2010, când avea deja 12 ani, a făcut pasul la clasicul 11 contra 11. Villarreal l-a remarcat la un turneu în orașul Calamocha, l-a chemat în probe și l-a transferat.
Odată cu șansa de a juca pentru „Submarinul Galben”, a urmat o nouă perioadă de adaptare. Nu doar pentru el, ci pentru toată familia sa, care s-a mutat din Aguaviva în Castellón. Tatăl său, care peste ani avea să plângă de fericire la debutul fiului în echipa națională, nu și-a găsit de lucru acolo, așa că a fost nevoit să facă naveta până la Madrid, unde muncea în construcții.
Răbdarea
Fără să fie un talent precoce, Andrei Rațiu s-a remarcat la categoriile juvenile ale lui Villarreal prin forță, disciplină și multă răbdare. A fost pus să joace aripă dreapta, apoi mutat mijlocaș central, ba chiar și extremă stângă. A acceptat situația fără să strâmbe din nas. „Am tăcut și mi-am văzut de treabă”, povestea el.
A evoluat pentru a treia echipă a lui Villarreal, apoi pentru a doua, iar în aprilie 2019 a debutat pentru formația de seniori, într-un meci cu Valencia (0-2), din Europa League. Acel joc avea să rămână și singurul al său pentru „Submarin”. În vara lui 2020, a trebuit să-și facă bagajele și să plece împrumut în Olanda, la ADO Den Haag.
Abia în 2021, când Huesca, proaspăt retrogradată din La Liga, l-a luat liber de contract de la Villarreal, Rațiu a început să evolueze meci de meci la un nivel înalt. Avea deja 23 de ani. În aceeași vară, Mirel Rădoi l-a chemat la Jocurile Olimpice și l-a folosit în două meciuri din trei.
Plecat din țară de la 6 ani, i-a fost greu să se integreze la lot, mai ales din punct de vedere al comunicării, pentru că e obișnuit să gândească în limba spaniolă și să traducă totul în română.
Munca
Dar Rațiu s-a descurcat. Convocat cu regularitate la națională de Mirel Rădoi, care l-a debutat într-un meci cu Islanda (2-0), românul crescut în Aguaviva a continuat să muncească. Primul său sezon la Huesca a fost caracterizat mai degrabă de inconstanță, dar în al doilea era deja om de bază și remarcat de presa din Spania.
AS îl numea „racheta din Segunda”, după ce românul prindea 35,8 kilometri pe oră într-un sprint, la un meci cu Sporting Gijón. „Un diamant care trebuie șlefuit”, mai notau spaniolii. Astă-vară, Rayo Vallecano l-a transferat, pentru 500.000 de euro, ca să-i fie rezervă lui Iván Balliu, om cu selecții în naționala Albaniei și experiență în La Liga. Rayo i-a oferit un contract până în 2028, semn că îl vede o investiție pe termen lung.
În Vallecas, românul a fost din nou nevoit să strângă din dinți, să muncească și totodată să aibă răbdare. A debutat abia pe 1 noiembrie, într-un meci de Cupă cu Lugones (6-0), în care a și marcat. Patru zile mai târziu, Rațiu a uimit în fața lui Real Madrid, mai ales prin sprintul cu care l-a depășit pe Vinicius. Un sprint istoric, de 35,6 km/h, genul de fază în urma căreia unii fotbaliști trăiesc toată cariera.
Titular din nou cu Girona, pe 11 noiembrie, Andrei Rațiu a venit la națională și a fost printre cei mai siguri jucători în victoria cu Israel, de la Budapesta. Comparat de presa din Spania cu Cosmin Contra, jucătorul născut la Aiud dă senzația că va ocupa banda dreaptă a apărării României mulți ani de acum încolo.
La club e, însă, altă poveste. Rațiu trebuie să tragă tare ca să-i ia fața lui Balliu, deja revenit după o accidentare. Adică din nou muncă, multă muncă pentru al nostru. Dar nimic de speriat, pentru că el e obișnuit cu asta.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
