"As fi rege. O data in viata as fi rege!" Rocky de Romania promite AURUL la Londra! INTERVIU Bogdan Juratoni:

Bogdan Juratoni e singurul boxer care reprezinta Romania la Jocurile Olimpice de la Londra, insa are ambitia de a aduce aurul acasa. "Vreau sa fiu rege", spune Bogdan.

R: - Spune-mi cate ceva despre tine.
B.J.: - Sunt din Deva si ma trag dintr-o familie de sportivi. Tata a fost boxer, mama antrenoare de atletism si apoi profesoara de sport. Fratele meu face box cu mine, iar sora noastra e la atletism. Toti suntem sportivi. Am avut de unde sa iau microbul asta.

R.: - Te bateai cu baietii cand erai mic?
B.J.: - Nu, eram foarte cuminte. Tin minte ca plangeam din orice. In schimb, imi placea sa ma joc. Boxul l-am inceput la 14 ani. Pana atunci am fost la fotbal, la atletism. Am facut doi ani cu mama si eram chiar bun, am fost locul trei pe judet.

R.: - De ce ai ales boxul atunci?
B.J.: - Pai ma uitam la filme si visam sa fiu tare. Imi placeau "Rocky" si "Rambo". Erau preferatele mele cand eram mic. Plus cele cu karate, de actiune.

R.: - Ce calitati trebuie sa aiba un boxer?
B.J.: - In primul rand trebuie sa aiba caracter. Sa ai sapte ani de acasa... Apoi sa te pregatesti, sa stii ce inseamna greutatile si sa treci peste.

R.: - Cat la suta e munca si cat talent?
B.J.: - Pai talentul il faci prin munca. Iti trebuie si un pic de talent, dar prin munca il dublezi.( Este completat de antrenorul lui, Napoleon Gheorghe: Asa e, el nu are talent cat are fratele sau spre exemplu. Dar fratele lui nu are
calitatile lui, nu are inima lui, nu e asa combativ, lui Bogdan nu ii place sa piarda niciodata. Orice s-ar intampla, el ia fiecare meci pe viata si pe moarte)

R.: - Nu ti-a fost frica la box? Cand a disparut frica?
B.J.: - Frica nu cred ca am avut decat prima data cand am pus manusile in maini. Dar, dupa doua trei meciuri, cand am vazut ca nu patesc nimic nu mi-a mai fost. Dar am avut emotii. Oricum, in ring de la adrenalina nu mai simti nimic.

R.: - Care este cel mai important om din cariera ta de pana acum?
B.J.: - Pai la box, e maestrul Gheorghe Napoleon, care m-a dus pana aici. Am mai avut oameni importanti in viata, dar el m-a ajutat cel mai mult.

R.: - Cat te antrenezi? Mai ai timp si de altceva?
B.J.: - Pai vreo opt ore pe zi. Nu prea mai am timp liber. Am si o prietena, dar e la Deva, ne vedem mai rar. Mai ies la un film, la o plimbare, cand am bani, cand nu...

R.: - Esti singurul boxer calificat la Londra? Te simti singur?
B.J.: - Ar fi fost mai bine sa fim mai multi, pentru ca m-ar fi ajutat la pregatire. La fiecare antrenament puteam sa fac mai multe stiluri. Si daca ar fi fost si frate-meu calificat ar fi fost si mai bine. Sigur ar fi meritat si altii sa se califice. Pe unii i-au impiedicat arbitrii, altii au avut ghinion.

R.: - De ce te duci la Londra?
B.J.: - Ma duc sa iau aurul. Vreau sa fiu al doilea dupa Nicolae Linca.

R.: - O sa ai emotii?
B.J.: - Pfuu... Sper sa nu ma impiedice emotiile.

R.: - Cum ar fi sa urci pe prima treapta a podiumului?
B.J.: - (zambeste fastacit ca si cum n-ar fi vorba de el) Cum sa fie... As fi rege. O data in viata as fi rege. Ma gandesc mult la asta.

R.: - Care sunt calitatile si defectele tale?
B.J.: - Pai la plusuri ar fi conditia fizica, forta, combativitatea. Ca defect, nu stiu, iau multi pumni. Daca dau bine le fac fata, daca nu, e mai greu.

R.: - Despre Bute se spune ca nu iese prea mult la lupta, tu cum esti?
B.J.: - Eu sunt inversul lui Bute. Eu ies la bataie. Un fel de Doroftei sau Vastag.

R.: - Ce idol ai?
B.J.: - Pai mi-a placut mult Tyson ca lovea mortal. De la noi mi-a mai plpacut Doroftei si acum Bute.

R.: - Dar tu esti inversul lui Bute, tu ai spus-o.
B.J.: - Pai nu stii cum e? Vrei sa faci ceea ce nu poti. As vrea sa am talentul lui Bute si sa fiu „stilist”. Dar eu sunt mai mult din asta de bataie. Dar daca as fi „stilist” poate ca nu m-ar avantaja, la inaltimea mea.

R.: - Pe ce loc te vezi acum?
B.J.: - Pai acum sunt pe locul trei, dar dupa Olimpiada sper sa fiu pe locul unu.

R.: - Ce iti lipseste acum?
B.J.: - (zambeste din nou, parca nu ar raspunde) Daca voi castiga la Olimpiada poate o sa-mi fie si mie mai bine.

R.: - Care e venitul tau acum?
B.J.: - Pai 1400 de lei, 1360 de lei, cam asa, depinde de luna. Bani de la club.

R.: - Si te descurci?
B.J.: - Hmm. Pai mai trebuie sa-mi iau si eu o haina ceva sa-mi platesc si facultatea... Sunt student la sport la Universitatea Ecologica si trebuie sa dau 1700 de lei pe an. Mai ramane de un suc. Ma mai ajuta ai mei, cand intervine ceva, apoi le dau eu lor cand nu au.

R.: - Daca ai avea putere de decizie, ce ai face pentru sportivi?
B.J.: - Pai i-as ajuta financiar in primul rand. Ca sa dea si ei mai mult trebuie sa dai si tu. Tot ce tine de alimentatie, de medicatie, de tot. Cred ca e ca la banca, daca bagi mult scoti mult. Daca bagi bani in sportivi vor veni si rezultate, daca nu, nu. Cum sa rivalizam noi spre exemplu cu ucrinenii, care au de toate.

R.: - Unde te vezi peste cinci ani?
B.J.: - Depinde de mine, ce medalie voi lua la Olimpiada. Dupa Olimpiada voi lua o decizie, daca trec la profesionism sau nu. De asta depinde, de Olimpiada.

R.: - Mai tarziu, dupa ce te vei lasa de sport?
B.J.: - Poate om de afaceri. Chiar ma gandeam, daca o sa castig la Olimpiada sa incep o afacere, dar nu stiam ce. Ma gandeam la un restaurant, aici in Bucuresti, ca aici se fac bani, nu la Deva. M-am mai gandit si la o sala de sport, la care sa lucreze mai multi prieteni de-ai mei.

R.: - Ai vreun regret ca te-ai apucat de box? De ce nu inginer sau hot de masini, de pilda?
B.J.: - Nu am niciun regret. Pai daca eram inginer era foarte plictisitor, iar hot de masini as fi fost la puscarie si nu mai discutam acum (rade).

R.: - Dar ce are sportul asta? De ce te bati?
B.J.: - Nu stiu, am fost la fotbal, apoi la atletism, am cautat un sport individual, care sa-mi dea satisfactie. Nu stiu ce are special. Acolo in ring, cand iti ridica mana in sus e un sentiment unic. Uiti tot. Ala e cel mai frumos moment.

Sursa: Mediafax