INCREDIBILA Roxana! Ridica 15 TONE pe saptamana pentru AUR la Londra! "Mi-am pierdut copilaria pentru acest sport!"

A inceput sa mearga la sala de haltere de la sapte ani, desi mama sa nu a fost de acord, si si-a dedicat toata copilaria acestui sport. Intr-un interviu, Roxana Cocos povesteste cum a ajuns sa ridice saptamanal 15 tone pentru un vis - aur la Londra.

Reporter: - De cat timp practici acest sport?
Roxana Cocos: - De la sapte ani. De foarte mica. Pot sa spun ca mi-am pierdut toata copilaria facand sport. Eu nu am stiut ce inseamna copilarie. De fapt, eram in clasa intai cand am inceput. Parintii mei nu au fost de acord cu acest sport, dar intr-un final i-am convins sa ma lase sa fac asta, pentru ca mie imi place sa fac haltere. Acum nu au ce sa mai spuna...sunt deja la a doua Olimpiada.

R: - Cum ai ajuns sa face acest sport?
R.C.: - Printr-o prietena am ajuns la acest sport. Nu pot sa spun ca ea facea sportul asta. S-a dus si ea in sala de haltere. Antrenorul nostru Fitzi Balas, care a decedat, m-a descoperit. M-a adus in sala, mi-a pus o coada de matura in mana, m-a pus sa ma las in jos sa vada daca am tehnica, daca sunt buna pentru acest sport. Mama a aflat dupa doua saptamani ca eu sunt in sala de haltere si nu m-a mai lasat. Antrenorul a venit dupa mine acasa, i-a spus : "Las-o ca la 14 ani va iesi campiana europeana". Si asa a fost. La 14 ani am iesit campioana europeana. El a prezis si ca voi ajunge la olimpiada si asa a fost. Asta e a doua Olimpiada. Chiar pot sa spun ca ii multumesc, acolo unde este el ca m-a indrumat sa fac un sport, sa ating o mare performanta si sper ca la Olimpiada sa iau si medalie.

R: - Domnul Balas este cel mai important om din cariera ta?
R.C.: - Da, si ii multumesc domnului Fitzi Balas ca m-a adus in sala de sport si m-a facut o mare sportiva.

R: - Ai putea sa estimezi, cumulat, cate tone ai ridicat pana acum?
R.C.: - Nu stiu, nu am cum dar saptamanal sunt cam 15 tone. Daca faci un antrenament extins, sunt foarte multe tone.

R: - Cat te antrenezi pe zi?
R.C.: - In jur de cinci – sase ore pe zi. Acum cu Olimpiada m-am antrenat foarte mult.

R: - La haltere conteaza numai forta fizica sau si cea psihica?
R.C.: - Este vorba de un tot. Iti trebuie si forta, si tehnica si un pic de talent.

R: - La Londra ce obiective ai?
R.C.: - La Londra vreau sa castig o medalie de aur.

R: - Cum sunt concurentele tale?
R.C.: - Concurentele sunt pe masura. Acum am schimbat categoria, nu mai sunt la 63, sunt la o categorie mai mare. Cea cu care trebuie sa ma bat cel mai rau este rusoaica. Ne batem pentru aur, rau de tot.

R: - In acest sport, care sunt riscurile pentru o femeie?
R.C.: - Riscurile sunt foarte mari. Fereasca Dumnezeu sa te accidentezi, dar daca vrei poti sa faci si copii. De exemplu, Marioara Munteanu, o mare halterofila a facut o fetita extraordinara si multe fete de la haltere au copii. Daca nu poti sa faci copii, pentru ca asa te-a lasat Dumnezeu, asta nu e de la haltere neaparat. Practic, in orice sport te poti accidenta grav incat sa nu mai fii om, nu neaparat haltere. Toate sporturile sunt grele.

R: - Ce vrei sa faci pe plan personal? Te-ai gandit la copii?
R.C.: - Nu m-am gandit. Nu stiu ce sa fac. Chiar nu stiu ce sa fac. Dar sunt inca tanara, am 23 de ani, nu sunt casatorita, mai am timp.

R: - Dar timp pentru viata personala ai? Prietenul tau ce zice?
R.C.: - Ce sa zica, ma intelege, a fost si el halterofil si stie cum e. Nu ne-am mai vazut de trei luni, nu avem timp ca sportivi pentru viata personala. Dupa Olimpiada o sa am o vacanta.

R.: - Tintesti aurul, e asa cum se spune ca renta viagera iti poate asigura viitorul?
R.C.: - Sincer, pentru mine, da. Nu stiu cat se da pentru aur olimpic, dar asa e. Nu m-a interesat asa de mult, dar iti dai seama ca nu iti vine rau 1000 de euro pe luna toata viata. Si pentru atsa muncesc si pentru mine, sa ma simt eu implinita ca nu am facut deagaba sportul asta. Am toate medaliile posibile, mai putin una olimpica.

R.: - Aveti un regim alimentar special?
R.C.: - Da, pai de aia am schimbat si eu categoria, nu mai puteam slabi, nu mai ai forta, se duce tot. Si am fost nevoita sa schimb categoria. La 63 de kg aveam trei adversare foarte tari. Ele slabeau 2-3 kg iar eu trebuia sa vin de sus de tot. Si impreuna cu antrenorii am decis sa schimb categoria, la 69 de kg.

R.: - Si nu e mai greu?
R.C.: - E mult mai greu, trebuie sa ridic mai mult, va dati seama. Trebuie sa ridic 150 kg. Dar am incredere, ma simt puternica, m-am antrenat special pentru categoria asta. Ma simt pregatita, ma simt foarte bine aici. Si la europene am facut tot categoria asta, la 69 de kg, si era cat pe ce sa bat cea mai buna halterofila, din Rusia.

Sursa: MEDIAFAX