A intrat Gica Popescu in joc de glezne pentru postul de ministru al Sportului? Gabi Chirea despre marea surpriza pe care ar putea-o pregati PSD

La inceput, toti il stiam pe Gica Popescu ca un fotbalist de valoare, care a jucat la "U" Craiova, PSV, Tottenham, Barcelona, Galatasaray, Lecce si Hannover. Laudat in tinerete pentru ca a refuzat Steaua lui Ceausescu, el a ales la batranetea fotbalistica sa se intoarca in tara la Dinamo, clubul lui Becali, Borcea si Badea. Pentru echipa nationala a jucat 15 ani, facand parte, probabil, din cea mai buna generatie a fotbalului romanesc, care a reusit 3 calificari la Mondial si 2 la European. Nimeni nu ii poate contesta valoarea fotbalistica.

Cu alura aristocratica pe teren si cu un discurs mai asezat si mai elevat decat al majoritatii colegilor de breasla, Popescu a parut mereu un sportiv profesionist, un coleg si un elev bun (desi l-a "blocat" pe Craioveanu, l-a trimis acasa pe Vladoiu din America, in 1994, si l-a demis pe Piturca chiar inaintea Europeanului din 2000), un om decent, cinstit si cumpatat, in preajma caruia nu trebuia sa-ti intorci privirea, sa-ti acoperi urechile sau sa-ti tii mana pe portofel.

Ulterior, am aflat ca Popescu fusese racolat de un grup infractional organizat si avea o viata secreta in care transporta din strainatate valize cu bani si plicuri cu cecuri pentru impresari si patroni de club, bani despre care s-a aflat ca ajungeau sa fie spalati prin firme din paradisuri fiscale. In martie 2014, Curtea de Apel Bucuresti l-a condamnat la 3 ani, 1 luna si 10 zile de inchisoare cu executare, dupa ce a constatat o infractiune de evaziune fiscala in forma continuata si doua infractiuni de spalare de bani, pentru implicarea in transferurile lui Lucian Sanmartean la Panathinaikos si Florin Bratu la Galatasaray.

Desi lumea fotbalului a motivat ca incarcerarea sa cu doar o zi inaintea alegerilor pentru sefia FRF a fost o pedeapsa mult prea severa si ca ar fi fost orchestrata de forte oculte, de fapt, el a primit o pedeapsa mai blanda, pentru ca procesul dura de 7 ani, fiind amanat de inculpati prin diverse tertipuri, recunoscuse in instanta ca mintise in fata procurorilor, verdictul in cazul sau s-a dat pe Codul Penal vechi, deci mai favorabil, procurorii au luat in considerare "cariera sportiva de exceptie", facuse recurs desi in prima instanta fusese condamnat la 3 ani cu suspendare, iar Popescu isi recunoscuse vina si acoperise o parte din prejudiciu. 

Cu doua saptamani inaintea alegerilor pentru postul de presedinte al FRF, premierul Victor Ponta, despre care unii jurnalisti speculasera ca e "propteau" lui, nu i-ar mai fi raspuns la telefon. In noiembrie 2014, acelasi Ponta a fost nevoit sa demisioneze din functia de prim-ministru dupa tragedia din clubul Colectiv, iar apoi a pierdut detasat alegerile prezidentiale si nu a mai putut sa puna in miscare gratierea pe care o promisese, in cazul in care ajungea la Cotroceni. Nefiind in vigoare actuala lege a recursului compensatoriu, Popescu a intrat in inchisoare pe 4 martie 2014 si a fost eliberat conditionat pe 4 noiembrie 2015.

In motivarea judecatorul care l-a eliberat se preciza ca "condamnatul a participat la activitatile de educatie si interventie psihosociala desfasurate la nivelul sectiei de detinere si a desfasurat activitati productive", "a elaborat si publicat patru lucrari stiintifice" si "nu a fost sanctionat disciplinar pe perioada detentiei, iar pentru implicarea in cadrul activitatilor productive si de reintegrare sociala a fost recompensat de 11 ori (de sapte ori cu invoire de a iesi din penitenciar)".

Desi judecatorul a admis ca fostul fotbalist s-a reabilitat in spatele gratiilor, fostul fotbalist nu a recunoscut niciodata public ca a gresit si a pozat mereu in victima a sistemului, iar dupa citirea pe diagonala filelor dosarului prezentat instantei in vederea eliberarii conditionate putem concluziona ca o va face in continuare. Una peste alta, "victima" Popescu a facut putin peste 1 an si jumatate de inchisoare pentru fapte grave, intr-o tara in care unii batrani sunt condamnati sa petreaca ani grei in puscarie pentru ca au furat o paine sau o gaina.

In aceste conditii, este greu de inteles (sau dimpotriva, perfect justificat) de ce Popescu, care anuntase ca vrea sa se retraga o perioada din viata publica, a acceptat foarte usor sa preia, in ianuarie 2018, functia de consilier insarcinat cu proiectul "Euro 2020 in Romania" al prim-ministrului Mihai Tudose, acum indeplinind aceeasi functie pentru premierul Viorica Dancila. Practic, Gica Popescu a acceptat sa ia pe piept toate nereusitele acestui proiect, din moment ce organizarea Euro 2020 in Romania se anunta un fiasco colosal.

In conferintele sale de presa a anuntat deja ca 3 din cele 4 stadioane necesare pentru antrenamentul echipelor vor fi gata la timp, desi stie sigur ca acest lucru este imposibil, la fel cum este si construirea in timp util a magistralei de metrou / a caii ferate intre Gara de Nord si Aeroportul Otopeni, despre care spune ca "drumul va dura 16 minute". Cum Bucurestiul este cea mai poluata capitala europeana, serviciile lasa de dorit, orasul este o mare ruina si mizeria il cucereste treptat, Popescu va deconta si experienta negativa a turistilor straini din moment ce e "fata" acestui proiect.

Singura explicatie logica pentru care Popescu a acceptat sa se compromita si mai mult, pentru un partid care se prabuseste in sondaje, fiind acuzat ca distruge statul de drept, economia si justitia, pentru un condamnat penal si unul dintre cei mai urati oameni politici din istoria Romaniei, pentru un premier acuzat ca sufera de analfabetism functional si slugarnicie, pentru niste ministri, secretari de stat, primari si politicieni de o calitate morala indoielnica, este ca vrea sa imbratiseze o cariera politica in viitor si si-a ales deja partidul alaturi de care va merge in pas de mars. Intr-un fel are dreptate. De ce sa te multumesti cu functia de presedinte al FRF, cand poti, in viitor, sa conduci tot sportul romanesc, iar oamenii care s-au lepadat de tine si te-au aratat cu degetul in momentul condamnarii sa fie la cheremul tau?

Daca aceasta premisa se dovedeste adevarata, ar fi normal ca un om care se plange ca a fost condamnat la inchisoare pe nedrept sa se alature partidului politic care imputa "actiunile procurorilor stalinisti", "abuzurile din justitie", "protocoalele ilegale", "condamnarea la comanda a oamenilor politici si de afaceri", "complotul statului paralel" si "condamnarile oamenilor nevinovati" sau care a eliberat mii de infractori prin legea recursului compensatoriu, incearca sa subordoneze justitia si sa-si scape unii membri de condamnari prin orice mijloace, indiferent cat de imorale sau ilegale. Pe 14 aprilie 2018, lui Popescu i-a expirat si pedeapsa complementara, asa nu mai are oprelisti legale in cale.

Insa, oricat de mare fotbalist a fost, oricat de admirat este de popor, oricat de mult a fost aparat de cumnatul Hagi si de alte personalitati, chiar daca poate ar fi mai potrivit pentru postul de sef al MTS decat un director de la protectia consumatorilor, o fata de fabricant de palinca si un fotbalist modest cazut cu nota 2.75 la examenul de titularizare ca profesor de sport, pentru a constata public ca e reabilitat, Gica Popescu trebuie, inainte de toate, sa-si recunoasca public si barbateste vina si sa le ceara scuze celor care l-au idolatrizat. Pentru ca altfel doar va face pasul de la condamnat penal la politician, linia dintre cele doua fiind, in multe cazuri, in ultima vreme, din ce in ce mai subtire.