Mihai Mironică după refuzul Simonei Halep de a juca pentru România: "Asta vrei tu să fac eu, să joc în Fed Cup? Mişto…"

Suarez Navarro a fost reperată de presa spaniolă antrenându-se normal în acea perioadă şi criticile legate de driblarea convocării în echipa ţării au apărut imediat în Spania.

Dolcesport transmite Fed Cup în România. Într-un film despre Fed Cup prezentat pe acest canal, Billie Jean King, personaj uriaş din istoria tenisului, cea care dă numele complexului de la Flushing Meadows unde se joacă US Open, povesteşte că a iubit să joace şi să fie căpitan nejucător în această competiţie. Că atmosfera de înfruntare interţări din tribune este unică. Apoi poţi vedea imagini cu un alt nume uriaş al istoriei tenisului, Martina Navratilova, plângând de emoţie atunci când s-a întors în Cehoslovacia după exilul în Statele Unite. Devenise cetăţean american, a jucat împotriva ţării de origine, dar a plans la intonarea imului Cehoslovaciei şi nu al ţării de adopţie. La o întâlnire de Fed Cup.

Imaginile continua să curgă. Şi odată cu ele figurile legendare jucând pentru ţările lor în Fed Cup. Chris Evert Lloyd, Steffi Graf, chiar şi căpitanul nejucător trădat deunăzi de Suarez Navarro la Galaţi, Conchita Martinez, îmbrăţişându-se în momentul câştigării trofeului cu Arantxa Sanchez. Drapele fluturate, tribune incandescente, tururi de onoare ale arenelor cu publicul ovaţionând jucătoare uluitoare care au renunţat la numele lor de superstaruri pentru a se înrola sub numele ţării. Pentru că în timpul acestor meciuri nu se anunţa că Steffi Graf conducea cu 1-0 la seturi, ci Germania…

Ilie Năstase a fost lider mondial. A câştigat turnee de Grand Slam, Turneul Campionilor, zeci şi zeci de alte turnee. Dar imaginile care emoţionează cel mai mult publicul sunt cele în care apare lângă tricolor, împreună cu Ion Ţiriac, pregătit pentru confruntările epice cu echipa Statelor Unite în finala Cupei Davis. Mai nimeni nu ştie cum arată trofeul cucerit de Năstase la US Open după finala cu Arthur Ashe, cu toţii ştiam cum arată Salatiera pe care Năstase a pierdut-o şi în faţa lui Ashe. Pentru că, în acele înfruntări legendare cu americanii, am investit mult mai multă emoţie, trăire decât în meciurile din turneele individuale ale lui Năstase. Asta a simţit şi marele Ioan Chirilă în cartea sa, “Ar fi fost prea frumos”…

Există emoţie trăită şi la vederea unui Porsche. Mai ales dacă poate fi al tău. Ce dacă pe acel Porsche ţi-l poţi cumpăra cu banii obţinuţi într-o victorie banală prin tururile iniţiale de la un turneu mai pricopsit? Mă întreb însă ce sfat i-o fi dat eminenţa cenuşie a Simonei Halep, Ion Ţiriac, în privinţa acestei dileme: Fed Cup sau Stuttgart? Adică, să joace pentru ţară aşa cum o făcea tânărul Ţiriac în legendarele campanii din Cupa Davis sau să meargă la vânătoare de Porsche aşa cum face bătrânul Ţiriac alături de Wolfgang Porsche la Balc, în ţarcul de porschi mistreţi.

Simona Halep are o excelentă carieră individuală. La Stuttgart, începe un sezon pe zgură, suprafaţa ei forte. Are şanse la locul doi mondial. La primul loc doar dacă Serena acceptă provocarea de a trece în ATP. Lucrurile se pot contextualiza. Dar când spui că eşti obosită şi nu poţi juca pentru ţară, dar te duci totuşi să joci la Stuttgart pentru că acolo AI OBLIGAŢII, asta sună îngrozitor de meschin. Mai ales că întâlnirea din Fed Cup pentru echipa asta, cum îi spune?, România, are loc înainte şi nu în acelaşi timp cu marea obligaţie numită Stuttgart. Iar capacul acestui trofeu al meschinăriei este interogaţia fanilor, adică a fanaticilor, şi nu a suporterilor Simonei: “dar ce i-a dat România acestei jucătoare?”.

Probabil doar o alocaţie microscopică echivalentă cu cea a unui veteran de război plecat din coliba lui într-un drum infernal de obositor până hăt în Munţii Tatra.  La întoarcere însă, rumânul a venit într-un Porsche capturat de la nemţi.