Bizonul, un trofeu pentru Palat! Mihai Mironica, despre iluzia unei "lovituri" pe piata transferurilor

Becali a inventat in Romania transferul din orgoliu. Gnohere a fost adus mai degraba pentru a rani orgoliul marii rivale Dinamo decat pentru ca ar fi un jucator util Stelei. Se repeta povestea de la transferul lui Pirvulescu. Atunci s-a creat o mare valva pentru ca Becali reusea sa-i sufle lui Dinamo un fotbalist care apucase sa se fotografieze in tricoul cainilor, venirea lui in Stefan cel Mare parand iminenta. Dupa satisfactia traita la tv, dupa ironiile la adresa lui Borcea, dupa spectacolul mediatic determinat de marea rapire din serai, Becali s-a trezit cu prozaica realitate: Pirvulescu era un fotbalist banal pe care s-a platit o suma Piperata, asa, ca pentru un mahar din Pipera, dar care n-a fost recuperata niciodata, nici economic si nici sportiv.

Becali nu i-a dat nicio lovitura lui Dinamo, din contra, i-a facut un bine, oferindu-i 250.000 de euro pe al treilea atacant din lot. In acest moment, si Nemec, si Popa sunt varfuri mai utile pentru echipa lui Andone. Numai niste ultrasi fundamentalisti pot vedea in aceasta plecare a lui Gnohere la "marea rivala care n-ar fi totusi Steaua" o mare lovitura incasata. Adrian Mutu a judecat corect situatia asa cum o judecase si mai bine in momentul instalarii cand a spus, crud de nepopular, ca Dinamo trebuia sa inhate milionul lui Becali oferit pe Gnohere in vara.

Gnohere a aratat la un moment dat la Dinamo ca poate fi un jucator bun. Niciodata un fotbalist foarte bun. Insa meciurile in care a jucat slab sunt mult mai multe decat cele in care a jucat bine. In mod normal, raportul pentru o asemenea achizitie ar trebui sa fie invers. Becali investeste din nou masiv intr-un atacant luat nu pentru ce joaca, Gnohere a fost jalnic in ultimele luni, ci pentru ceea ce se presupune ca ar putea din nou sa joace, cum s-a intamplat si in cazul lui Marica. Sigur, Gnohere este mai in vana decat Marica, esecul nu va fi chiar atat de abisal. Dar in Liga 1 asta atat de saracacioasa gasesti lejer 10 atacanti mai buni de transferat decat Gnohere. Bine, cei 10 nu sunt de la Dinamo, ar lipsi iluzia ca te razbuni pe o rivala care ti-a jucat festa de la meciul cu Manchester City prin suporteri, pe care n-o poti bate de 9 meciuri pe teren, de i s-au terminat degetele maestrului Halagian de cand dureaza neputinta Stelei in fata rivalei mult mai paupere.

Aceasta noua mutare neinspirata a Stelei in privinta unui atacant are insa de aceasta data o plasa de protectie. Ea se numeste Alibec. In realitate, el va duce greul luptei in atac, Gnohere va fi o rezerva pe care nu va apasa responsabilitatea care a existat in cazul lui Golubovic, Marica sau Tade, atacanti aflati mult mai in lumina reflectoarelor. Gnohere va fi un esec camuflat.

Dupa ce se va asterne tacerea peste larma facuta de Becali la tv, va veni din nou vremea meciurilor din teren. Si acolo se va pleca de la realitatea jocului jalnic aratat de Steaua in acest sezon. Ca remediu, a fost adus Alibec. Macar Steaua nu va mai juca in 10. Dar in loc de un numar 10 care sa-l puna in valoare, lui Alibec i se pune alaturi transferul facut pentru orgoliu, Gnohere. Pe teren nu va mai conta ca francezul a tinut prima pagina din motive de show mediatic.