Bogdan Hofbauer, dupa victoria Viitorului de la Craiova: "Gica Contra cui?"

Nu ma refer la parerea generala, Hagi insusi a observat o oarecare reticenta fata de echipa sa. Eu ma refer la simpatia suspecta pe care a obtinut-o Hagi printre cei care sunt teoreric adversarii sai.

Nu s-a mai pomenit in istoria masurata a datului cu parerea ca sefii, antrenorii si jucatorii atator echipe sa rosteasca acelasi discurs: ne-ar placea ca Viitorul sa iasa campioana, ar merita Hagi.

Cum partea cu meritatul e greu sa o contorizezi, te poti intreba de ce atator participanti la o competitie le place sa castige cineva anume.

Sau poti sa observi atitudinea unor echipe. CSU Craiova e cel mai socant caz. Refuzul de a pune in teren cea mai buna echipa cu Viitorul dezafiliaza aceasta echipa de la liga celor care respecta fotbalul. In intreaga istorie de 4 ani a clubului nou inventat la Craiova, nu cred sa se fi pomenit ceva asemanator. Situatia de acum contrasteaza puternic cu nebunia frumoasa a adevaratei Universitatea Craiova, cea care in 1998 a jucat fotbal de dragul fotbalului, dar si pentru onoare in acea dubla legendara campionat-cupa cu Rapid. Oltenii au riscat – si au pierdut – calificarea in Europa decat sa simuleze fotbalul. Universitatea Craiova a jucat cu cea mai buna echipa sambata in campionat si la fel in finala Cupei Romaniei pentru a demonstra de ce a primit superba titulatura „Campioana Unei Mari Iubiri”.
Acum noua Craiova, echipa care a reusit sa readuca mii de olteni la stadion, le arata prin fapte ca nu i-a chemat pentru fotbal, ci pentru politica, parca neputandu-se dezlipi de felul nefericit in care s-a nascut.

Justificarea oltenilor – odihna jucatorilor importanti pentru un meci de peste 10 zile cu Voluntari – e o bataie de joc. Aceasta motivatie am mai auzit-o la Astra, echipa care n-a reusit sa ii puna probleme in acest play-off… cui oare? Se repeta obsesiv: Viitorul.

Citeste aici continuarea