OPINIE Ce aș face dacă aș fi Adrian Șut

„I-am transmis lui MM: ‘Nu accept asta’. Ce datină? Şi mie mi-a murit tata, la revedere. A murit, l-am îngropat, la revedere! I-am zis joi să vină încoace, că el voia să vină vineri. Nu! Joi să vină şi vineri la antrenament”. 

Sunt vorbele lui Gigi Becali, o ființă care îl invocă pe Dumnezeu la fiecare trei fraze. Sunt vorbe care îți provoacă un gol în stomac, mai ales dacă ai trecut prin drama pierderii unui părinte. 

În timp ce pozează în bun creștin, avid după aplauzele gloatei, stăpânul de la FCSB trăiește urât și strâmb. E bogat, dar sărac. Fără suflet, lipsit de empatie, cu inteligența emoțională a unui copil în primul an de grădiniță.

Dacă aș fi Adrian Șut, n-aș mai juca nicio secundă la clubul lui Becali

Bietul Adrian Șut nu e primul și nu va fi nici ultimul jucător de la FCSB pe care Becali îl tratează mizerabil. Ca și cum ar fi doar o marfă deposedată de sentimente, pe care o manipulezi după bunul tău plac. Au pățit-o, în diverse moduri, și alții. Dorin Rotariu, Zdenek Ondrasek și Ante Vukusic sunt trei nume aleatoare, care îmi vin în minte la o primă strigare.

Dacă aș fi Adrian Șut, aș reflecta la ce mi s-a întâmplat. Mi-aș evalua valorile personale și aș impune o limită. Nimeni, nici măcar patronul societății la care lucrez, nu are dreptul să îmi dicteze cum să-mi procesez durerea. Doliul e o chestiune personală. Ai nevoie de timp ca să te poți întoarce la treburile de zi cu zi. Unii mai mult, alții mai puțin, căci nu suntem la fel. Orice patron de pe lumea asta trebuie să înțeleagă asta. 

Dacă aș fi Adrian Șut, nu aș mai vrea să joc nici măcar o secundă pentru FCSB, clubul creat și păstorit de Gigi Becali. Toți facem compromisuri în viața profesională, dar vine un moment în care e musai să zici „stop”. Până aici. Nu ai cum să mai transpiri vreodată pentru creația celui care te vede ca pe o bucată de lemn. 

Ce te faci când Gigi Becali te tratează ca pe o marfă?

Dacă aș fi Adrian Șut, i-aș cere patronului să mă pună pe lista de transferuri. Acum, cu orice risc. Aș sta pe bară până în iarnă și apoi aș pleca unde văd cu ochii, sub orice formă. Împrumut, pe salariu mai mic, ba aș schimba până și meseria dacă e nevoie. Orice ca să scap din acel mediu toxic.

Dacă aș fi Adrian Șut, nu l-aș ierta niciodată pe Gigi Becali. L-aș taxa cu orice ocazie. Le-aș spune tuturor celor dispuși să asculte ce hram poartă această creatură cu chip de om. I-aș sfătui pe colegii de breaslă să-i ocolească clubul. „Zece mii pe lună, tată, păi sunt bani mulți” sună tentant, dar ce te faci când Gigi Becali te anulează ca om?

Dacă aș fi Adrian Șut, nu l-aș vota vreodată pe Gigi Becali. Nu neapărat pentru că e un politician rău, care vrea să ajungă în Parlament pentru a-și rezolva problemele personale. Toți politicienii sunt răi, până la urmă. Dar măcar sunt oameni. Gigi Becali nu prea e.