"Ce schimbare e asta?! Iese Prodan si nu intra nimeni" Bogdan Hofbauer, despre prima disparitie a unui jucator din Generatia de Aur

Uite, doar s-a facut un an de de la Colectiv, tragedia care a adus sute de tragedii si i-a facut pe romani sa iasa din case cu miile. Sa urle, sa-si planga durerile. Moartea ofera aceasta consecinta, iti da forta sa te revolti si te scoate pentru un moment din starea de confort, de caldicel, cand ai accepta, poate, prea multe compromisuri. E si un sistem de aparare a organismului pentru ca dintr-o moarte a cuiva apropiat sa nu iesi slabit de tot, ci sa reusesti cumva sa prinzi putere. Chiar daca e greu.

Inevitabil ne intrebam acum, ce am putea invata dupa moartea lui Didi Prodan, disparut ca mingea aceea sutata de el cu Glasgow Rangers, in Champions League: neasteptat, brutal, infiorator. 

Mi s-a parut curajoasa remarca doctorului care a avut grija de el in toti anii lui de la nationala: “Era si suparat cu Burleanu asta”, a spus Pompiliu Popescu dupa infarctul lui Prodan. Agresiv! Ca un bisturiu! Dar cand te gandesti la Prodan ca un om care a spus mereu lucrurilor pe nume, parca esti dator sa fii la fel. Macar acum. Asa ca accept strigatul doctorului, coleg de suferinta nu atat in Generatia de Aur, cat mai ales in felul in care amandoi au fost dati afara de la Federatie de administratia Burleanu, noua ordine federala care si-a propus din a face ordine parca mai mult decat a face si treaba. 

Cu zambetul lui dual, Burleanu a reusit mai mereu sa aiba raspunsuri blande, alunecoase, la deciziile transante pe care le lua. Adica exact opusul lui Prodan – tip direct si cu umor autentic. Totusi pana si Burleanu s-a schimbat in ultima vreme. Incoltit usor dupa ce l-a parasit succesul nationalei, Burleanu a inceput sa muste fatis din oamenii Generatiei de Aur. Iar faptul ca a incercat sa-l denigreze pe Prunea ar putea sa-i fie fatal celui care si-a facut drum de la minifotbal spre fotbal intr-o lupta diabolica cu Gica Popescu, omul trimis la inchisoare cu doar cateva ceasuri inainte.  

Ca o ironie a sortii, Prodan isi dadea sfarsitul in momentul in care, in direct la televizor, Gica Popescu spunea ca pentru el Anghel Iordanescu nu mai exista! Tocmai pentru talentul de politician al fostului senator Iordanescu, cel care l-a tradat pe Popescu pentru un scaun cald la Federatie. Evident, langa Burleanu. 

Ca o ironie a mortii, lumea a aflat de disparitia lui Prodan in ziua in care, in alte conditii, Generatia de Aur ar fi sarbatorit data ei de nastere. Chiar azi se implinesc 23 de ani de la noaptea de la Cardiff, memorabilia calificare la mondialul American.

Timpul ne-a aratat ca, daca jucatorii Generatiei de Aur se unesc, putini le pot sta in cale. Si se pot uni din nou si de dragul lui Prodan. Pentru ca sa mori la 44 de ani e ca si cum ai fi schimbat in minutul 25 intr-un meci de fotbal. Dar ce schimbare e si asta? Iese Prodan si nu intra nimeni.