OPINIE Cea mai slabă echipă din lume
Opinii
Samoa Americană e o insulă îndepărtată din sudul Pacificului, un teritoriu american cu vreo 45.000 de locuitori. Echipa națională de fotbal a insulei a făcut „buzz” cu rezultatele ei dezastruoase întinse pe decenii la rândul. Și a ajuns până la urmă subiect de film. Nu o dată, ci de două ori.
În 2014, a ieșit documentarul Next Goal Wins. La final de 2023, a apărut un film cu același nume, o comedie adaptată după documentar, în regia lui Taika Waititi. Next Goal Wins sau Cea mai slabă echipă din lume, așa cum au tradus, inspirați, spaniolii.
Declanșatorul, un 0-31 cu Australia
Între 1983 și 2011, adică timp de 28 de ani, naționala de fotbal din Samoa Americană a pierdut toate meciurile jucate. 38 la număr, unul dintre ele faimos. Un 0-31 cu Australia, în 2001, în preliminariile Mondialului din 2002. Un meci în care un anume Archie Thompson a înscris 13 goluri și după care antrenorul „cangurilor” a cerut preliminarii înainte de preliminarii, pentru ca echipa lui să nu se mai ridice din pat pentru asemenea adversari.
De la acel dureros 0-31 pleacă ecranizările poveștii eroilor din Samoa Americană. De la o înfrângere apăsătoare, cea mai „grea” de când se joacă fotbal la nivel internațional. Un eșec care l-a afectat multă vreme pe bietul Nicky Salapu, portarul samoanilor, devenit subiect de glume în presa mondială.
Olandezul ajuns pe o insulă de fotbaliști amatori
În spatele unei naționale care pierdea constant cu 0-8 și 0-10, se ascund povești care n-au iz de Champions League și nu se termină cu trofee, cecuri sau faimă. Sunt despre muritori care joacă strict din pasiune, fără bani, fără glorie și fără mari pretenții. Sunt fericiți că își pot reprezenta țara și vor, dacă se poate, s-o facă un pic mai bine.
Pățania de film din Samoa Americană se învârte în jurul unui antrenor olandez, Thomas Rongen, care în 2011 ajunge pe insulă ca să antreneze o națională de amatori sadea, care cunosc vag regulile fotbalului, se antrenează când apucă și își curăță singuri terenul după tsunami. El însuși un semi anonim, trecut printr-o tragedie în familie, Rongen habar n-avea nici unde se află Samoa Americană pe hartă.
Să faci puțin mai bine
„Nici nu puteau să alerge 90 de minute”, declara Rongen, devenit faimos după cele două filme, într-un interviu pentru Goal. Olandezul, fără să aibă acea baghetă magică pomenită adesea de antrenori, a făcut lucrurile puțin mai bine. I-a învățat pe insulari puțină disciplină, puțină tactică, puțină tehnică. Peste toate, a venit cu sufletul deschis, gata să asculte și să înțeleagă oamenii locului.
Pe lângă povestea lui Thomas Rongen, sunt și cele ale jucătorilor din Samoa Americană. A lui Jaiyah „Johnny” Saelua, născut bărbat, dar non-binar și transgender, adică Fa’afafine, cum zic localnicii. Sau cea a lui Ramin Ott, care face parte din Armata SUA și își lasă familia în Arizona ca să vină să joace pentru Samoa natală. Cu toții voiau să facă puțin mai bine. Să piardă la un scor mai strâns, poate să marcheze un gol…
„În sfârșit, voi lăsa trecutul în urmă!”
Olandezul Rongen a stat trei meciuri pe banca celor din Samoa Americană. Adică un turneu pre preliminar - așa cum își doreau australienii - pentru Mondialul din 2014. Și a obținut ceva mai mult decât un gol. O victorie cu Tonga, 2-1, la 28 de ani de la precedentul succes, cu Wallis și Futuna, în 1983.
„Mă simt ca un campion acum. În sfârșit, voi lăsa trecutul în urmă”, a spus, după succesul cu Tonga, bietul Nicky Salapu, portarul care scosese de 31 de ori mingea din plasă cu Australia, cu fix zece ani în urmă. Au urmat, pentru Samoa Americană și Rongen, un 1-1 cu Insulele Cook și un 0-1 cu Samoa, o înfrângere care a provocat o mică dramă de moment, cea a ratării calificării în faza următoare.
O lecție pentru 2024
Pe repede înainte, 12 ani și ceva mai târziu, Samoa Americană e tot jos de tot. Din 2015 nu a mai bătut pe nimeni, iar în 2023 a încasat bătăi cu 0-10, 0-11, 0-4 și 2-6. Ocupă locul 188 în clasamentul FIFA, însă esențial e că încearcă în continuare. Când va apărea din nou cineva ca Rongen, capabil să le ofere amatorilor un pic de încredere că fac bine ce fac, poate va veni și o nouă victorie.
Sau poate că nu. Contează mai puțin asta. Lecția din Samoa Americană e că viața nu e neapărat o goană neîncetată după victorii. Uneori e vorba doar despre îngăduința față de tine însuți și bucuria de a fi. Și, dacă se poate, să încerci să faci puțin mai bine.
E o lecție bună la început de 2024.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
