"Cei buni mor tineri" Florian Ceafalau, despre disparitia socanta a unui mare talent al sportului de contact

E usor sa scrii despre victorii si infrangeri, despre meciuri, bani, fani si audiente. Despre visuri, sperante si despre viitor. Dar ce faci cand nu mai ai despre ce sa scrii? Cand drumul se opreste brusc, cand viitorul dispare in ceata pe o strada alunecoasa si intunecata. E greu sa scrii cand oamenii mor.

Am asistat in ultimii ani la disparitii socante in sporturile de contact. Incepand de la Gatti, ce si-a gasit sfarsitul in camera de hotel cu coarda telefonului in jurul gatului, la Joe Frazier, Mike Bernardo, Ramon Dekkers, Kimbo, Randleman si terminand cu marele Muhammad Ali, care a pierdut intr-un final o lunga si dureroasa lupta cu boala. Ma intristeaza enorm aceste disparitii. Luptatorii sunt oameni aparte, sunt gladiatorii lumii moderne ce isi sacrifica ani din viata pentru a ne oferi cateva minute de spectacol in arena leilor, o arena ce ofera, de cele mai multe ori, prea putine inapoi.

"Cei buni mor tineri", e o vorba. Nedreapta si dureroasa. Mi-e greu sa scriu despre Razvan Tiru. Mi-e greu sa scriu despre luptatorii care pierd lupta cu viata. De cand l-am vazut la primul meci in Superkombat am stiut ca are ceva aparte. I-am spus "noul Bute", de fapt Leonard Doroftei i-a spus. Aducea putin cu fostul campion mondial. I-am admirat spiritul de luptator si loviturile devastatoare, neasteptat de bune pentru un sportiv asa tanar. Am stiut ca va veni ziua in care voi scrie un editorial despre el, insa nu credeam si nu mi-am dorit niciodata ca primul sa fie si ultimul editorial.

Viata e o lupta ce se termina mereu prin knock-out, insa lovitura e cu atat mai dureroasa cand vine in primele runde ale vietii. Ramanem cu acele cateva momente de magie lasate in ring. Ramanem cu o amintire! E greu sa scrii in astfel de momente si am scris deja prea mult. Odihneste-te in pace, Razvan!