Coruptilor, ne-ati ucis derby-ul! Cum a ajuns Dinamo - Steaua in ziua in care niciodata nu a contat mai putin

In 2009, o judecatoare primea teancuri de bani de la fratii Becali, intr-o loja din Ghencea, ca sa-i faca scapati pe inculpatii din Dosarul Transferurilor. In 2008, Radu Stefan era transferat pe 5,3 milioane de euro la Lazio, iar in conturile clubului Dinamo ajungea doar o mica parte din suma. In 2012, datoriile clubului Dinamo erau de peste 15 milioane de euro.

In 2003, Gigi Becali prelua prin manevre dubioase Steaua. In 2014, Armata isi punea Talpa-n teritoriul lui, acoperita de hartii si cu tot dreptul legal sa faca asta.

In 2009, mai multi arbitri, in frunte cu seful CCA, erau saltati de politie pentru luare de mita. Pe 4 martie 2014, opt dintre cei mai influenti oameni de fotbal erau trimisi dupa gratii.

In ultimii ani au disparut din conversatiile zilnice ale catorva milioane de romani, mai mult sau mai putin implicati, cateva nume: FC Arges, Poli Timisoara, Farul, Universitatea Craiova, Universitatea Cluj, Gloria Bistrita sau Sportul Studentesc. In tot acest timp, listele penitenciarelor s-au umplut de: Penescu, Iancu, Netoiu, Walter, Padureanu, Borcea, Becali, Stefan, Copos, Niculae. Oameni de bine, care ani la randul au aruncat, in gluma, fraze cu “proiecte pe termen mediu si lung” incluse, in ore de maxima audienta la show-uri TV, si au stabilit “momente zero in fotbal” in cate o pauza publicitara, printre planuri de sprituri, folcloriste, combinatii si caterinci.

Au fost ani ca o mare betie, in care fotbalul a colcait in coruptie, hahaiala si indiferenta. O betie crunta, la o “petrecere” la care cu totii am avut impresia, la un moment dat, ca ne distram de minune. Am fost acolo, invitati, neinvitati, fotbalisti, antrenori, suporteri, copii care isi cauta pasiuni, ultrasi incruntati, nume de cluburi si stadioane dornice de seri magice. Au umplut paharele si au pus muzica doi oameni fara de care masa si dansul nu ar fi fost posibile. Specialisti in chermeze, Dumitru si Mircea au stat pe apa toata noaptea si-acum nu-i doare capul. Au fost dati afara din club de bodyguarzi, ca prea faceau urat, alde Marian, Cornel, Ioan, Gigel, Jenel, Cristinel si-inca un chel.

Noi am ramas, multumiti ca poate fara ei ne vom distra mai bine. Dar s-a facut dimineata si petrecerea s-a terminat. Ce mahmureala ingrozitoare! :)

Maine e Dinamo – Steaua, iar realitatea e ca niciodata meciul asta nu a contat mai putin. Cu 48 de ore inainte de meci se vandusera doar 5000 de bilete. Pe cata lume intereseaza, cu adevarat, “derby-ul” de maine? Sigur, sunt fotbalistii care acum isi traiesc carierele, sunt televiziunile care isi impacheteaza cat mai frumos produsele, sunt oamenii care urmaresc cu pasiune chiar si un Atalanta – Udinese, sunt presedintii de cluburi care tremura de incantare cu gandul la milioanele de euro promise de UEFA pentru sezonul viitor. Dar… care derby?

Ne doare capul, iertati-ne, promitem sa mai venim la petreceri, daca promiteti si voi ca nu mai dati muzica proasta si bautura contrafacuta cum ne-au serviti, binevoitori, timp de 20 de ani, carciumarii fotbalului romanesc. Si sa vedem si noi cine mai vine, ca de petrecareti scandalagii ni s-a cam luat.

Nu cred ca romanii s-au plictisit de fotbal. Ci doar ca e o mahmureala de Liga I care o sa treaca, probabil, dar cu multa lamaie. Si ca in tot acest timp, oamenii cauta printr-o gramada de alte “party-uri” – serile de Champions League se traiesc in baruri in orasele mari, exista comunitati de suporteri care s-au infratit si canta pentru Liverpool, Juventus, Bayern Munchen sau Borussia Dortmund… in Bucuresti sunt baruri care au deja traditia dupa-amiezelor de Premier League. Comunitati care leaga orase. Baieti si fete care isi cumpara din timp bilete pentru un meci pe Anfield sau pe Allianz Arena.

Nu cred ca romanii nu sunt dispusi sa plateasca pentru a asista la un spectacol. Si imi vin in minte cateva exemple doar de anul asta – Electric Castle si Untold au strans sute de mii de oameni la Cluj. 400 de lei a costat un abonament de 4 zile la Electric. Mai scump decat orice abonament de 10 luni in Liga I. 97.000 de oameni au asistat la cele patru seri de concerte. 15% dintre ei au fost straini. In prima zi a plouat ca la balamuc, dar n-a contat deloc. In 2016 vor fi mai multi.

Salile de teatru din Bucuresti sunt pline si e bataie pe bilete. Festivalurile de film bine promovate isi umplu salile de cinema la capacitate maxima. Barurile din Bucuresti au fost arhipline la mai toate meciurile Cupei Mondiale din 2014.

Lumea isi cauta “petreceri”, iar Liga I nu e exclusa definitiv de pe lista de optiuni. Dar va fi al naibii de greu ca oamenii sa fie convinsi ca acum e distractie pe bune si nu iese balci, ca ultima data.

Fara “FCSB” si hahaieli absurde pe tema asta. Fara arbitri care stabilesc campioane. Fara batai de joc in Giulesti. Fara sa mai auzim vreodata jucatori care spun ca n-au ce manca. Fara sa mai vedem patroni de Liga I care spun ca nu sunt interesati de academii de fotbal. Fara stadioane mizere. Fara impresari care conduc cluburi de fotbal. Fara partide politice implicate. Fara pariuri pe meciuri de Liga I. Macar un timp.

Cu fonduri de salarii garantate inainte de startul sezonului, in semn de respect pentru fotbalisti. Cu proiecte ca cel al lui Hagi. Cu legi care sa faciliteze investitiile de genul asta. Cu implicare mai mare a Federatiei atunci cand mor, sub ochii nostri, Petrolul, Farul sau U Cluj. Chiar nu pot fi fortati cumva patroni ca Walter sau Capra sa iasa din fotbal inainte sa omoare de tot cluburile astea? Chiar nu se poate rezolva, intr-un fel sa altul, conflictul dintre FCSB, GGB si MApN? Si fara coruptie, ca aia ucide tot!

Cu marketing si mult dero de spalat imaginea. Cu actiuni prin scoli si licee, printre pustii care n-au aflat niciodata ce misto e sa canti in galerii. Cu ofiteri de presa de pe la cluburi care sa inteleaga ca orice forma de autism e daunatoare in momentele astea.

Cu bilete la meciuri care sa includa o experienta mai complexa decat 90 de minute de fotbal mediocru si-o punga de seminte. Cu huligani, jandarmi si bodyguarzi dezaxati interzisi pe stadioane. Cu oameni cu mai multe idei pe langa presedintii de la LPF si FRF. Cu grija mare pentru branduri. Si-apoi cu sponsori care sa aiba cu ce sa-si asocieze imaginea.

Cu copii care sa invete in academii de fotbal ce inseamna pasiunea. Fara antrenori care sa ia spagi de la parinti. Cu normalitate, respect si fara dorinta disperata de a face bani ACUM.

Cu meciuri care sa nu se mai joace niciodata pe stadioane precum ruina din Stefan cel Mare.

Doar 5000 de bilete vandute pana vineri seara la Dinamo - Steaua si probabil ca stadionul nu se va umple la ora meciului. Stelistii nu vin. Poate sa le dea cineva un motiv? Vor fi cateva mii de scaune lasate goale de dinamovistii care si-au ingropat pasiunea in lehamitea de combinatii intreprinse, ani la randul, in loja plina de trabucuri si shakire caraghioase.

In toata aceasta aparenta apatie, incercati sa gasiti o masa intr-un bar din centrul vechi la ora la care se joaca, simultan, City – Liverpool, Real Madrid – Barcelona si Schalke – Bayern Munchen. Sau un bilet de 200 de lei la demonstrativul de snooker dintre Ronnie O’Sullivan si Stuart Bingham, care va fi in seara asta si pe Sport.ro. E aproape imposibil.

Lumea n-a plecat nicaieri. E tot aici, asteapta, si s-ar bucura din nou de fotbal.

Dar, in timp ce incerci sa te ridici de la pamant, tavalit, talharit si umilit in ultimul hal, fotbalule romanesc, sa-ti soptesti si cateva adevaruri: tu n-ai derby, ma! Ti l-au ucis nenorocitii.