"Croatia de fericire!" Mihai Mironica, dupa meciul care 'a scos' Anglia din finala Mondialului

Cand ai un fotbalist cu calitatea tehnica a lui Sterling, cel mai important pentru Anglia si in opinia lui Gary Lineker, si-l scoti pentru a-l inlocui cu Rashford, cand nu ai curaj sa joci cu cei mai rafinati fotbalisti ai tai in acelasi timp pe teren, inseamna ca te dezici de istoria, de fibra poporului tau. Englezii nu s-au marginit sa faca din Britania o reduta, ei au pornit mereu pe mare pentru a-si dovedi vocatia de cuceritori. Southgate a facut o treaba onorabila, a adus doar a treia calificare a Angliei intr-o semifinala mondiala, dar a parut ca este selectionerul unei natiuni de marimea Croatiei, a dovedit ca are o mentalitate de periferie si nu de “Home of Football”, de Patria Fotbalului.

Probabil ca nu s-a mai vazut ceva atat de maret realizat la Cupa Mondiala de o natiune mica numeric de la acel triumf al Uruguayului impotriva Braziliei, chiar pe Maracana, in meciul decisiv al Mondialului din ‘50. Acest parcurs fantastic al Croatiei vine mai tarziu decat era firesc pentru acest grup, acum 4 ani Modric, Rakitic, Mandzukic, Perisic aveau o varsta mai buna pentru o exprimare la varf a lor. Dar a venit acum si aventura Croatiei de la acest Mondial va fi mereu un capitol special in istoria fotbalului.

Acest succes al Croatiei este razbunarea locotenentilor din umbra. Este iesirea la rampa a formidabilului Modric, propulsorul din spatele lui Ronaldo la Madrid. Este momentul de maxima recunoastere a lui Rakitic, un alt jucator extraordinar, aflat insa in umbra unui superstar, Messi, la FC Barcelona. N-am vazut o nationala cu o asemenea pereche de mijlocasi centrali precum Croatia lui Modric si Rakitic.

Mereu mi s-a parut insa ca in nationala Croatiei cel mai nedreptatit jucator este acest Perisic, cel mai “patrunzator” fotbalist croat. O extrema care conteaza atat de mult si in fata portii si care mi-a castigat admiratia inca de cand era declarat cel mai bun fotbalist din campionatul Belgiei. Gol, pasa de gol in aceasta semifinala si o executie acrobatica la egalare cu stangul de o complexitate incredibila pentru un dreptaci.

Si momentul elogiului lui Super Mario Mandzukic... Este fascinant cum la reluare se vede ca Mandzukic isi pune mainile-n cap cand mingea este respinsa din fata portii engleze, dar instinctul sau de veteran al careului se trezeste brusc, mai rapid decat in cazul lui Stones si Maguire, atunci cand simte ca Perisic i-ar putea readuce mingea in fata portii lui Pickford. In ziua in care Ronaldo ajunge la Juventus pentru a-i lua probabil locul chiar lui Mandzukic in primul 11 la Juventus, varful care stie sa se sacrifice si in flanc, si in aparare, si-a capatat un loc langa Suker printre legendele fotbalului croat.

Acest grup al antrenorului Dalic nu dezvolta jocul atat de sexy al Croatiei de acum 20 de ani care termina pe 3 la Mondialul francez. Dar compenseaza cu acest scrasnit de dinti pe care l-am simtit in cele 3 partide eliminatorii, toate cu prelungiri dramatice, toate cu Croatia venind din urma dupa ce a fost condusa. Franta, cum scria Dumas al tau, dupa 20 de ani a venit momentul razbunarii. O natiune mica, dar cu un spirit urias, e hotarata sa duca pana la capat cea mai incredibila poveste a fotbalului modern.