"CSM? NCSM..." Mihai Mironica despre caderea dramatica a celei mai bune echipe de club a Romaniei

Deja povestea echipei feminine de handbal a lui CSM Bucuresti in acest sezon de Champions League incepe sa semene cu "tragedia antica" pusa in scena de nationala Romaniei in vara, la Jocurile Olimpice. Atunci, Romania a parcurs fulgerator drumul de la maretia unui parcurs epic spre bronzul mondial pana la umilinta de la Rio in care Cristina Neagu a ajuns sa exclame in timp ce cadea sub suturile nemiloase ale adversarelor: "Si tu, Angola?".

Detinatoarea trofeului Champions League, CSM Bucuresti, este deja numarata la podea dupa trei infrangeri consecutive in grupa, doua in fata lui Gyor, si mai spera la o calificare doar pe scara de incendiu. Incercand sa acopere un joc dureros, suporterii de handbal arunca peste imaginea deplorabila lasata de jucatoare pe teren o perdea a calculelor privind partidele ce trebuie sa aduca resurectia.

Precum Romania, deposedata la Rio de acea Neagu sublima de la Mondial, si CSM pluteste acum in deriva fara reperul sau extraordinar din sezonul trecut, Gullden. Diferenta dintre actuala Gullden si principalul motor al lui Gyor, Nora Mork, e precum cea dintre un geniu lenes ca Budescu si un arc perfect incordat, gata sa declanseze mereu explozia fatala pentru adversar, de genul Gareth Bale. Nora Mork si-a permis luxul de a se distra in fata jucatoarelor noastre si cu o mana legata la spate, adica fara sa o aiba alaturi pe teren pe cel mai bun pivot din lume, Heidi Loke.

CSM Bucuresti a condus de fiecare data la pauza in fata lui Gyor, la Bucuresti cu patru goluri, in Ungaria cu doua goluri. Si de fiecare data campioana Romaniei a incheiat lamentabil in fata unui Gyor care isi lasa adversara sa o ia la goana precum un Usain Bolt cu concurentii sai pentru ca, pe jumatatea finala a cursei, sa incheie cu un umilitor zambet larg spre fotografi inainte de a se ajunge la finis. CSM Bucuresti nu a fost in aceste doua partide cu Gyor decat un iepure lasat la inceput sa tina trena pentru ca apoi sa ramana la zeci de metri in spatele adevaratului star al cursei.

Paradoxul este ca, acum, cand are un joc extrem de dezamagitor, CSM Bucuresti are niste extreme extrem de bune. Lui Carmen Martin i s-a alaturat si Mehmedovic pe celalalt flanc si echipa bucuresteana a capatat un pic de poleiala pe exterior. In centru insa, o gaura neagra, incepand de la linia de 9 metri si trecand prin aparare si pivoti. Nici macar extraordinarele Ungureanu si Grubisic n-au mai putut tine in viata, din poarta, o detinatoare de Champions League vlaguita, debusolata, inhibata, asteptand parca aruncarea prosopului dinspre Vestergaard.

Sedinta de recuperare mentala ar trebui sa inceapa, probabil, de la povestea ca si in sezonul trecut CSM a fost invinsa de Gyor de doua ori in Main Round pentru ca apoi CSM sa triumfe in fata echipei maghiare in marea finala. Apoi de la urcarea in grad a lui Niombla in ierarhia echipei, frantuzoaica fiind acum jucatoarea cu cea mai mare forta de patrundere din trupa mototolita a lui Vestergaard. Si de la inregistrarea acelei partide din sezonul trecut de la Rostov care a anuntat atunci o forta nebanuita a Europei handbalistice, CSM Bucuresti.