Derby-ul lui Alibec! Mihai Mironica, despre atacantul la care doar Christoph Daum se uita cu indoiala

Derbyul dintre Steaua si Dinamo, rezistand asalturilor penibil de anacronice ale armatei romane, a fost unul foarte echilibrat in mai toate zonele terenului. Diferenta mi s-a parut facuta la nivelul celor doua varfuri desi si acolo echilibrul ar parea sa fie accentuat, Alibec si Nemec marcand cate un gol. Dar, in timp ce despre Nemec am auzit din nou vechea placa, acum pusa de Claudiu Niculescu la Digisport, ca atacantul slovac nu a primit mai multe baloane utile in careul advers pentru a fi si mai periculos, varful Stelei nu s-a marginit sa astepte constructia coechipierilor.

Denis pericol public a facut un meci ce poate fi un clasic pentru istoria derbyului: a marcat un gol de la mare distanta si nu cu ochii inchisi, ci cu un sut trimis cu mare luciditate si acuratete tehnica in coltul portii. A protejat ca un mare varf si a dislocat apararea dinamovista intr-un moment bun al cainilor trimitand pasa pentru Momcilovic care a fost temelia golului victoriei steliste. Si a depus un efort extraordinar, impotriva imaginii false promovate in cazul lui, o dovada fiind faza din repriza a doua in care l-a urmarit indelung pe Mihai Popescu, l-a deposedat pe acesta si a creat astfel un contraatac periculos spre poarta dinamovista.

Asta a fost diferenta intre doua echipe cu un nivel similar de joc. Steaua a avut un varf total asa cum cere fotbalul modern. Nemec este bun in careu, a tot aratat-o in ultimele partide in care a jucat, dar in fotbalul de azi "atacantul de careu" este un concept tot mai desuet. Toata jumatatea adversa trebuie sa fie "careul" atacantului si Alibec a demonstrat asta.

L-am vazut pe selectionerul Daum privind spre terenul de joc peste ochelarii alunecati pe nas. Poate asta este o explicatie pentru care l-a ostracizat in aceasta campanie preliminara pe Alibec in raport cu Stancu, Andone si Keseru. Poate daca neamtul ar privi prin ochelari ar descoperi in sfarsit profunzimea jocului varfului cu care campioana Astra a facut o performanta extraordinara in acest sezon, calificarea in 16-mile Europa League.

Din fericire, au fost antrenori romani, Hagi, Sumudica, Reghecampf, care au crezut in potentialul acestui varf. Dar, in loc sa promovam la nationala un astfel de antrenor care simte altfel fotbalul nostru, noi alergam dupa cai verzi pe pereti, aruncam manelistic cu banii prin Germania pentru un selectioner care nu stie sa foloseasca resursele noastre la maximum.

Nu mi-a placut doar Alibec. Mi-a placut cum Contra a reusit sa echilibreze aceasta disputa in ciuda decalajului financiar si de potential sportiv, al indisponibilitatilor unor jucatori importanti pentru atac precum Palic si Bumba si a dezavantajului de calendar intre cele doua combatante. Mi-au placut schimbarile lui Reghecampf. Mi-au placut portarii. Mi-a placut Istvan Kovacs care a luat inspirat multe decizii grele, ignorand inclusiv "bazinul" lui Petre.

Mi-a placut ca au venit multi oameni la meci. Si mi-a placut ca Balint i-a spus echipe victorioase Steaua desi tot el sustinea ca Steaua a murit acum vreo 14 ani. Ma rog, ca "a intrat in hibernare", ca sa-i preiau formula din "certificatul de deces", sublima aberatie. Si alaturi de Balint, stelistul care a intors armele, traditie recunoscuta a armatei romane, m-am bucurat sa-i aud pe dinamovisti, pe Nedelcearu, Contra, Claudiu Niculescu, Adrian Mutu vorbind despre "Steaua", adversarul de aseara si dintotdeauna.

Pentru ca, in 2017, oamenii cu creierul la ei nu mai accepta asa de usor aberatiile unei armate retrograde, intepenita mental in 1947. Anul in care, intr-o Romanie in curs de sovietizare, Carmen Bucuresti era exclusa din campionat pentru a i se face loc direct in prima liga nou infiintatei Steaua. Ma rog, ASA, un an mai tarziu CSCA, un FCSB in epoca. Chiar, ce faci, Talpane, daca apare un Talpan al lui Carmen si cere rescrierea istoriei de la inceput, de la pacatul originar al Stelei? Matrix, frate...